Marioneta de cristal

Ai cumparat-o de-a gata. Cu ochii ei mari si verzi, cu gene lungi si buze ca ciresele. Ai luat-o ca sa o arati integii lumi. Sa  o impingi inainte si sa zambesti cu ea si prin ea. Ai luat-o sa o modelezi sa fie exact cum vroiai tu. Sa zambeasca. Sa vorbeasca. Sa se poarte frumos. Sa fie inteligenta. Dar nu atotstiutoare. Sa o poti ghida in multe lucruri intunecate. Sa ii fii maiestru. Sa ii te prefaci discipol. Sa ii fii aliat. Sa o ataci cand nu se asteapta. Sa ii intinzi mana si o ajuti. Sa ii fii prieten, iubit, amant, sora, frate, familie si …Inamic.

Sa ii fii destin si ea sa iti fie creatie.

Este ea…E papusa ta.

.....cu parul ei ii vant, cu buclele dezordonate, cu zambetul apetisant si cu o voiosie de nedescris.

Si e a ta.

Cu sufletul ei de gheata pe care doar tu ai reusit sa il incalzesti. Sa il aprinzi si acum sa ii bagi sageti ba calzi, ba reci, ca sa stie…Cine e de  fapt stapanul.

Ii amintesti mereu cum sa se poarte si ce sa fac. Sa fie exact cum scrie pe eticheta! Moderna, frumoasa, dar nu ambitioasa. Cu personalitate, dar cu un caracter la discretie.

Dar azi papusa s-a ranit.

Cum? Ea? Papusa de portelan? Marioneta ta? Cum ai reusit? Ai scapat-o…Si nu de sub control, ci din mainile tale. Acelasi maini care au reusit sa o modeleze, ai scapat-o si acum…Ea s-a spart.

I s-a spart sufletul, fericirea, zambetul, bucuria…Si a ramas goala. Goala pe dinautru, cat si pe afara.

Goala de tot. Secatuita si pustiita. Intr-un infinit de sentimente nocive si distructive. Si tu nu vezi!

Nimeni nu vede…Tot ce ramane in afara e doar imaginea ei primara, de papusa zambitoare, frumoasa, amabila, de bucurie falsa.

Un artefact uman creeat doar pentru o falsa emotie de echilibru, frumusete si fericire.

Un om ce are nevoie de alti oameni. Un om candva fericit…