joi, 7 mai 2015

Bad moments

Nu stiu...Nu stiu de ce trebuie sa ne lasam influentati de lucruri negative, deloc pozitive, care iti corup mintea si iti distrug sufletul. Nu stiu de ce oamenii tin tot mai mult sa se falsifice si sa se promoveze astfel, sa profite si sa actioneze pe calea cea mai scurta spre un succes fals imaginat si egoist. Oamenii nu mai vor relatii cu alti oameni, ci cauta investitii... De moment, de lunga durata...Cauta vantaje, rezultate. Gandite, nu simtite...si se multumesc cu suplimente...Oh, da ! Imi creeaza un amuzament rece si simt cum, fara sa vreau, devin si eu la fel ca cei din jurul meu. 

Si arunc din mine tot ce mai am ...Si arunc sentimente bune, ganduri, emotii, ramanand plina de sentimentul arzator al unei durereri amare si seci ce imi intoxica interiorul. Sunt doar momente, trecatoare, cauzate de un exterior prea daunator mie, de o lume din care nu vreau sa fac parte, dar ma supun regulilor si joc in continuare de parca asta ar fi destinul meu si stiu ca nu e. Daca ar fi, m-as conforma si as lasa marea asta de ipocrizie sa ma invadeze total si nu doar pentru moment. Dar...isi face loc incetul cu incetul...Observand persoane apropiate cum arunca bucati din mine incep si eu sa cred ca nu valoreaza mare lucru si ii las sa arunce din mine, cu mine...Si ajung la final zambind, sinistru si rece...Jongland cu a simti prea putin, prea mult, prea intens si...deloc. 

Nevoia asta de a obtine ceva de pe urma fiecarui lucru ma face sa ma simt revoltata si obosita pana la epuizare. Uneori am nevoie de o pauza de la tot si toti... Uneori nu mai pot sa ma inteleg, ce sa ii inteleg pe ceilalti? Stiu ca e mai usor sa facem rau, dar chiar ne bucura asa mult si ne satisface sa mintim si sa traim intr-o continua lupta inexistenta cu cei din jur? Fericirea nu consta in lucruri materiale, ce e drept, intretinerea ei e nevoita de anumite lucruri, dar chiar si asa...Ele pot fi depasite. Te poti bucura de o plimbare in parc, razand, glumind.... Si chiar nu te costa nimic. 

Am intalnit oameni care mi-au dat o stare minunata doar uitandu-se la mine, doar zicand un multumesc sau o zi buna, sau un scuzati-ma...Oameni care inspirau o energie pozitiva si parca infrumusetau lumea...Oameni care intra in viata ta fara a avea legatura cu tine. De ce sa ii deplangem mereu pe cei care ies...? 

Vreau sa imi traiesc existenta fericita, sa fac lucruri frumoase...Fara a ma transforma intr-un monstru sub infatisare de om. Vreau sa fiu fericita, sa trec peste momentele triste, sa pot aprecia tot ce mi se intampla si sa nu ma las afectata de uratul din lumea asta, care, ce-i drept, are si el rolul lui...Dar ar trebui sa stea in penumbra. Parerea mea e ca ...un zambet face mai mult bine, decat o incruntare! 

P.S : Mai jos e una din melodiile mele preferate, trista, ce-i drept...Si nu prea are legatura cu postul, dar...Sentimentele si gandurile nu au legatura mereu, iar incoerenta e o caracteristica a gandurilor si emotiilor mele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Translate

Popular Posts