duminică, 19 aprilie 2015

The confession of Catherine de Medici - C.W. Gortner


“Asa e viata.Uneori trebuie sa lovim primii, inainte sa fim loviti”

Am fost fascinata de carte sau mai bine spus de personajul creat de G.W. Gortner. 

Felul in care a conturat-o pe Caterina de Medici m-a facut sa cred ca ea a fost asa in realitate, cum a vrut el sa o prezinte.

Am mai citit carti despre ea, fiind prezentata ca personaj negativ in istoria Frantei, mereu m-a intrigat, dar niciodata nu am acordat atata atentie incat sa ma gandesc ceva mai profund la ea. 

Ei bine, aceasta carte m-a facut sa vreau sa o descopar, m-a facut sa analizez si sa inteleg ce a vrut ea sa faca , m-a facut sa inteleg, mai ales, ca indiferent de intentiile noastre bune, putem cauza distrugeri colosale fara ca noi sa le vrem si fara sa fim personajul negativ in mod voit. 

Cartea m-a intrigat de la incepul ei, prezentand-o pe micuta Caterina de Medici in tara ei natala, fiind controlata de forte mai presus de vointa ei...In care nici aici, in anul 1527, aparentele nu sunt ceea ce par. Mi-a mentinut interesul prin volumul mare de informatii fara a parea prezentate intr-un mod grabit si superficial, fiind totul detaliat clar si elocvent fara a fi deloc plictisitor intr-un numar de pagiti uimitor de mic in raport cu actiunea prezentata.

Mi-a placut mult perioada in care Francisc I- socrul ei -  a trait, din punctul meu de vedere a fost cea mai frumoasa perioada, chiar daca sotul ei o ignora. L-am indragit cel mai mult pe Francisc, desi m-a intrigat si faptul ca nu s-a sinchisit deloc sa o cucereasca pe sotia sa. 

Intrigile de la curtea regala au fost cu adevarat palpitante, m-au tinut cu sufletul la gura, am urat si am iubit in acelasi timp cu Caterina, ceea ce ma face sa cred ca sunt o fire pasionala.

Cartea prezinta viata ei in toate etapele acesteia, prezinta viata ei de copil in sanul familiei, sau ce i-a mai ramas din aceasta, primii ei ani in Franta, sprijinita de socrul ei, regele, si urata de sotul ei, delfinul. Ca mostenitoare a tronului Frantei, regina, regina-mama si apoi regenta a Frantei, destinul ei a fost acela de a salva Franta. 

“- Am avut o viata lunga si am suferit mult. Cand te-ai nascut, am prevazut ca tu vei trai si mai mult. Asa ca si tu vei suferi, dar niciodata nu vei avea de indurat ca mine. Nu vei simti durerea de a cauta intreaga viata ceva care iti scapa . Tu iti vei indeplini destinul. Poate ca nu va fi destinul pe care ti-l doresti, Caterina de Medici, dar ti-l vei indeplini.”


Cariera ei politica a fost cu adevarat uimitoare, desi a avut unele decizii gresite din punctul de vedere a multora, dar pana la urma, desi a gresit, asta nu inseamna ca a dorit raul cuiva cu adevarat. Pe mine m-a impresionat prin ce a trecut si a indurat, ca mama si femeie, desi a trebuit sa isi imparta rolul asta...si mai ales m-a impresionat ca regina a Frantei, cat de mult a iubit Franta si cat de mult si-a dorit pacea intre supusii sai. Cat a sacrificat pentru asta...

L-am detestat pe Henric, sotul Caterinei, pana in final si nu datorita modului cum s-a comportat cu ea, ci din cauza personalitatii lui.

Dintre toti copii Caterinei, mi-a placut Henric al II - lea cel mai mult( si idila lui cu gardianul mi-ar fi placut sa fie mai accentuata :D Sa aflu mai multe ). Dintre fete mi-a placut relativ Elisabeta si clar,am detestat-o pe Margot pentru tot ce a facut si pentru modul in care gandea si actiona. Ma bucur ca regele de Navarra nu a vrut-o( nici eu nu as fi vrut-o). 

Navarra mi-a placut! Henric de Navarra, a fost intr-adevar personajul meu preferat, as putea spune ca pe viitor voi vrea sa citesc mai multe despre el.
Idila dintre Caterina si Coligny sincer m-a facut sa sufar putin, as fi vrut sa fi fost altfel lucrurile intre ei, dar...Asta a fost sa fie.


“- Te am iubit odata...
-Cum poti spune asta? M-ai pacalit, ai crezut minciuniunile care se spuneau despre mine, ai dus un razboi impotriva mea. Nu m-ai iubit niciodata.
- Ba da. Te-am iubit atat de mult [...] Vezi tu, eu am ordonat sa fie omorat. Am facut-o pentru tine. 
-Te-ai declarat nevinovat de acuzatie. {..} Ai jurat ca nu ai avut nimiv de-a face cu asta!
- Am mintit pentru ca am crezut...am crezut ca vom gasi din nou drumul unul spre celalalt, odata ce se va sfarsi totul. Dar m-am inselat. Tu ai mers mai departe, si cand te-ai intors, totul s-a schimbat. Eu sunt vinovatul. Acum stiu asta. Nu ti-am spus niciodata ce simteam...Uneori trebuie sa lovim primii, inainte sa fim loviti.” 

Un personaj pe care l-am iubit si l-am urat, a fost  Cossimo, astrologul Caterinei...Inca ma apasa gandul ca cei mai vechi prieteni ai nostrii sunt cei care ne tradeaza intr-un mod catastrofal. 

Impotriva intrigilor si a razboaielor religioase, a urii nobililor, a lipsei de iubire, a singuratatii, a neputintei, Caterina de Medici a triumfat, mentindand Franta intreaga si intr-un final, in pace. 

“ Exista o legenda araba care spune ca ziua si felul in care vei muri sunt predestinate si ca indiferent ce am face, nu le putem schimba.”

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Google+ Followers

Translate

Popular Posts