Bullshit !

Sunt unele principii de la care nu ma abat niciodata sau credeam ca nu ma voi abate niciodata. Credeam in mine sau cel putin aveam impresia asta si...Era o impresie puternica. Atatea vise, atata efort, atata hotarare si ...atata dorinta. Azi nu mai e nimic. M-a intrebat cineva "Unde sunt visele tale?" si sincer, as fi ras isteric. Si as fi ras pana cand ar fi iesit ceva din mine. Un raspuns care mi-ar fi placut. Dar a iesit doar : " Care vise? Nu mai am niciun vis. "

 Cand nu ai niciun vis esti gol, gol de emotii, gol de senzatii, gol de sentimente si gol de viata. Oamenii traiesc pentru vise si din vise. Fara vise nu traiesti, doar iti duci existenta mai departe.

Iar eu cam asta fac si sunt surprinsa cum timpul si lucrurile te duc in impasuri latente ca astea. Cand nu mai vrei nimic si nu te mai intereseaza nimic. Cand ieri credeai ca ai putea cuceri lumea si azi ...Azi e doar un moment de cateva saptamani in care ai impresia ca universul a uitat de existenta ta.

Iti traiesti zilele asteptand sa treaca saptamanile si lunile. Si astepti...Si te uiti la timp. Timp pierdut. 

Si iti dai seama ca pierzi unul din lucrurile cele mai esentiale din viata unui om. Din viata ta. Pierzi timpul, te pierzi pe tine! Nu vei mai recupera momentele cand ai fi putut face atatea lucruri, cand ai fi putut zambi, cand ai fi putut invata sau pur si simplu...distra. 

Si ai ratat. Exact ca o sticla de cola din sase, sunt impreuna, dar...nu pe aceeasi masa. Sunt la fel, dar despartiti. Astfel se creeaza bariera, fina, subtire, dar evidenta prin situatia creata de tine. Si stii cine e vinovat, nu? Exact! Tu...

Astepti sa se faca o minune, astepti sa pice din cer. Dar...Uiti ca de salvat...Doar tu te poti salva!