Aiurea

O zi...care incepe aiurea nu are cum sa se termine prea bine oricum. Ma deranjeaza cand lucrurile nu merg bine, desi intentiile mele sunt bune. E atat de confuz si ma enervez si imi vine sa las totul balta. Uneori ma impart in doua : in eu cea care vrea sa se opreasca, sa respire si sa o ia de la capat pana reuseste si...eu care vrea sa isi faca bagajele, sa plece, sa isi puna o pereche de ochelari, sa-si faca o coada si sa-si traga gluga pe cap, sa nu simta si sa plece...Departe. Sa renunte la tot si sa nu ii pese. 

Evident, azi, acum..Nu fac niciuna din cele doua. Sunt pur si simplu in aer. Vreau sa invat pentru simulare, evident...Nu o fac. Nu pot. Si nu e greu, doar ca...lipseste ceva. O saptamana si putin...Ma sufoca. Vreau sa fiu o prietene buna, sa imi ascult prietenii, sa incerc sa ii ajut...Dar esuez. Nu ma pricep sa fac nimic in situatiile lor. Am pareri proaste...Si mai bine tac, mai bine nu-mi dau cu parerea...Aiurea. Si apoi...Vreau sa vorbesc cu el? :)) Mda. Si ce fac? Nu fac nimic bun. Ce as putea sa ii zic? Hello.... Si punctele exprima toata frustrarea mea referitor la gandurile, sentimentele si asteptarile mele. Aiurea!

Daca nu as fi complicata, as putea sa port o discutie cu calm, sa zambesc...Dar nu. Simt! Sentimentele! Emotiile! Temerile...Si totul se duce balta... 

Am avut intentia sa vorbesc frumos, sa rad, sa glumesc, sa am un moment de...rasfat...A iesit prost! Si apoi? De ce sa iasa bine? Eu fac lucrurile prost...E vina mea. Si am ajuns la concluzia : de ce e ziua aiurea? Oh...Eu sunt aiurea. Eu ma comport aiurea. Eu ma simt aiurea...Si nu doar ziua asta e aiurea, toate sunt aiurea...

Si sincer... Ma seaca simplul fapt ca nu pot face nimic bun...Si da, e aiurea si ca doare :) So...Asta-i viata.

Please, next moment!

For myself

M-am gandit de ceva vreme sa fac un asemenea post ( zilnic sau saptamanal), dar din anumite motive nu am facut-o. Azi, caci nu a fost o zi chiar superba, m-am gandit ca poate daca reusesc sa duc la capat acest post si ce vreau sa scriu in el o sa tin cont de ceea ce zic si cred si, poate, o sa pun si in practica. 

1. Sa nu imi mai pese asa mult - Daca as fi macar cu 1% mai indiferenta fata de tot ce in jurul meu, mi-ar fi mult mai bine. Daca nu m-ar mai stresa viata celor la care tin asa mult, m-as simti cu siguranta mai bine. Sau cel putin, nu as suferi inutil. 

2. Sa nu ma complic - Da! Evident, daca nu as complica lucrurile, ele ar merge de la sine, simple si frumoase. Dar eu nu...Eu trebuie sa ma asigur ca e asa sau invers saaauuu...Sa ma intreb : oare de ce a zis x si y asta? Oare de ce a facut aia? A vrut de fapt sa spuna asta sau mi-a dat de inteles altceva? ....Si apoi ma intreb? Serios? Tu gandesti? ( de unde vine nr. 3 )

3. Sa nu ma mai gandesc asa mult - Nu zic sa nu ma gandesc, evident ca trebuie sa fac asta, doar ca... Poate nu ar trebui sa analizez situatia asa mult, poate pur si simplu unele lucruri ar trebui sa le fac din instinct. 

4. Sa spun ceea ce cred/simt, indiferent de riscuri - Dar nu pot asta...Asta chiar nu pot. De exemplu, am momente in care imi vine sa le zic tuturor cat de draguti sunt ...Si apoi ma opresc si ma intreb, ce te apuca? Sau sunt momente in care pur si simplu...vreau sa ma exprim, sau sa spun ce simt...Si nu ma refer acum unei mari iubiri( bine, aici e si mai greu si mai sufocant si mai enervant si e frustrant = devin agitata si nervoasa, deci renunt la idee), zic in general...familiei, prietenilor sau persoanelor cu care imi mai petrec timpul.

5. Sa nu mai am nevoie de certitudini - Da...Asta e un subiect destul de sensibil, doar ca simt nevoia uneori sa fiu sigura pe anumite lucruri, pe anumite fapte, pe anumite vorbe...Sau pe anumite sentimente. Si serios, nu poti sa intrebi lumea: Aaa...tu simti ce simt si eu, nu? Sauuu...Tu crezi ce cred si eu , nu? sauuu...Prostii, stiu, deci clar nu ar trebui sa mai am nevoie . Punct...Si Next. 

Am scris doar cinci obiective, sunt putine si poate daca o iau incet o sa o pot duce la

capat, o sa revin cat de curand cu alte obiective pe care mi-as dori sa le aplic, acum...Depinde si daca voi reusi :)

Aversiune instinctiva

Stiti cum e senzatia aia sa renunti la toate si sa le lasi balta, ca ai impresia ca nu mai poti si ca nu mai vrei sa te ridici? Eu in ultimul timp am incercat-o, bine, de felul meu ma las cuprinsa de tot felul de situatii, senzatii si sentimente care ma coplesesc...Doar ca in ultimul timp vulnerabilitatea mea a dat pe afara si lucru curios, doar eu am vazut-o.

Aveam nevoie de o imbratisare, de o incurajare, de un zambet...Astfel de lucruri care in momente ca astea contau atat de mult, dar cum eu...Eu reactionez urat la fiecare vorba si fiecare manifestare afectiva prea dulce, e evident ca nu am primit-o. 

Ma intreb cati suntem cei care au frica asta de zambete, de cuvinte frumoase, de imbratisari sau atingeri tandre. Ma intreb oare cati dintre noi nu suntem de felul nostru alintati, dar simtim nevoia sa ne alinte careva, sa ne zambeasca, sa stim ca pasam cuiva... Ma intreb cu adevarat daca doar noi ne privam de fericire, sau poate...Fericirea nu e facuta pentru cei ca noi.

Mult zgomot pentru nimic

Vazand atatea cazuri, auzind si urmarindu-le( in filme, la TV, in carti) m-am gandit sa scriu si eu o chestie :)) Evident, talentul meu nu isi mai spune cuvantul de ceva timp, dar am incercat ceva nou, sa zic...Nici prea serios, nici prea amuzant, nici dramatic...Care se incadreaza oarecum in tipar. ^^

*

Unele povesti de dragoste pot fi amuzante, dar intotdeauna se vor dovedi a fi dureroase...Chiar si numai putin, daca nu mult. Unele povesti de dragoste sunt doar mofturi, altele obsesii...Altele iubiri adevarate. Da, imi plac povestile de dragoste, sa le vad, sa la traiesc, sa le povestesc, sau...Sa le scriu. M-am gandit la eroi mei fiind intrigata de viitorul lor, ingrijorata, dar si foarte amuzata. 

Mister S e prototipului lui Miss S, iar Miss S ar putea fi prototipul lui Mister S, din moment ce da...E fata. 

L-a vazut in poze si i s-a parut dragut, lucru destul de bun pentru inceput. Era ideal, frumos, brunet...Se incadra perfect in idealurile sale, insa existau anumite chestii care erau in plus: timiditatea lui de exemplu. Vorbea despre el de la inceput, era vesela si chiar incantata, ca atunci cand vezi pe raft o jucarie noua, frumoasa si vrei sa o ai si faci tot posibilul ca sa o obtii, dar nu inainte de a te asigura daca indeplineste anumite cerinte. Pentru ea indeplinea, asa ca...a mers mai departe. Pentru ca lumea noastra(virtuala) da posibilitatea unor oameni sa se cunoasca cat de cat si sa converseze chiar bine( in intimitate dar fara a fi intimi totusi) ea deja isi formase o parere despre el si vroia mai mult, poate manata initial de curiozitate si de o doza de indrazneala caracteristica feminina in cazul acesta, ca sa nu spunem altfel...

Si uite asa a doua zi calatoream spre alt etaj superior in etapa vietii, mergeam sa facem cunostinta . I se parea dragut si zambea cand vorbea de el si era putin agitata initial cand trebuia sa se duca sa il vada ( cum "timiditatea" lui ii lansasei provocarea de a il vizita ea pe el) . Au iesi amandoi in afara serviciului pentru a discuta pe larg, erau draguti, se potriveau ca inaltime si ca tipar. Formau la prima vedere un cuplu placut, dragut, ea frumoasa, el dragut, el razand, ea zambind amuzata. Erau perfecti... Ei si? Perfectiunea nu e simpla.

Zambea, radea si toata ziua parea ca se gandea la el.

Poate Miss S nu isi da seama efectele pe care Mister S le are asupra ei. In primul ei fizionomia ei se schimba cand il vede si dupa ce il vede si chiar si inainte . Inainte e putin incruntata ca nu l-a vazut sau nu maai stie nimic de el, apoi cand il vede e toata un zambet amuzat, incantat... usor retinut, si apoi e toata un zambet, pana cand se enerveaza ca se gandeste asa la el. E splendida...Cum numai o femeie indragostita poate fi.

Sunt momente amuzante si placute privite din afara. De exemplu cand se intalnesc la serviciu si el vine la ea, o saluta, se aseaza langa ea si se apeala usor spre ea. Iar ea zambeste si il priveste asa...Fermecata, zambitoare, iar colegele barfitoare o invidiaza. Ar putea parea doar buni prieteni, daca nu ceva mai mult...Desi simple cunostinte, sau amici, ar fi cam greu...

Mai ales cand el pleaca cu alt scop si se opreste din drum doar fiindca o vede pe ea. Si vorbesc, prostii, subintelesuri, glume amuzanto-serioase. Iar starile ei sunt confuze, de la euforie la furie. Dar e asa draguta cand se infurie si sprancele ei iau alta forma si devine imbufnata...Iar el e acolo doar pentru a o face sa ii treaca supararea.

Discutiile de pe internet sau doar schimbul de zambete e amuzant, frunstrant, dar si...Plin de emotii, de ganduri, de incertitudini. O face sa se intrebe multe chestii si nu isi da seama cand devine nervoasa, contrariata si cand incearca sa se convinga singura ca nu inseamna nimic, ca e doar un moft si vrea sa treaca mai departe. Dar nu poate, sau mereu cand isi zice stop se gandeste el sa o salute ^^ Hihi...

Lui Mister S nu ii este indiferenta, de fiecare data cand o vede o baga in seama, o saluta, ii zambeste...O atinge pe obraz, pe gat...In "joaca", dar chiar si asa, tot dragut e...Tot tandru si fermecator este. Vine la ea cand e liber, ii tine ritmul la glume, ceea ce conteaza, caci daca nu i-ar fi placut de ea macar putin, s-ar fi rezumat la doar un salut... Nu-i asa?

Faptul ca au posibilitatea de a se vedea zilnic i-ar ajuta mai mult daca amandoi ar avea curajul sa isi exprime direct " cerintele"...:)) Bine, sentimentele de fapt...Dar incertitudinea si frica sunt mereu factori care distrug lucruri care ar putea deveni cu adevarat frumoase.

Ca sfat in "dragoste" sau in ale mofturilor ...Nimic nu e folositor. Sfaturi nu exista. Nici retete si nici...nimic. Serios acum sunt lucruri care se intampla pur si simplu, toate au un scop, toate te invata ceva, totul reprezinta ceva. Poate nu stim acum, dar vom afla. Important e sa avem incredere in noi si sa fim puternice.

Miss S trebuie sa fie puternica pentru ea, e frumoasa, e desteapta, e complexa, doar e femeie... Iar el...Nu e primul, nici ultimul...Chiar daca el reprezinta prototipul. :)