miercuri, 31 decembrie 2014

Surprise-surprise 2015 !

In 2015 vreau doar Love me harder ...Dar cum nu ne putem rezuma la un singur lucru si pe langa iubire, vrem si altceva banuiesc ca din toata lista mea nu se vor indeplini prea multe. Oricum, imi doresc un an cu surprize...bune daca se poate. Un an in care sa pot realiza ceva si in care toti oamenii sa se bucure de...viata. Cred ca daca in general lumea ar fi mai fericita si mai optimista ar fi o oarecare stare de bine...Desi nu imi plac lucrurile generale, chiar vreau si imi doresc pentru toata lumea ani frumosi si plini de momente minunate, fericite, din care se poate invata ceva, momente stralucite si dominate de iubire. 

Daca ma gandesc la anul care se incheie imi dau seama ca s-au intamplat foarte multe lucruri, care acum in momentul asta nu mi se mai par asa cine stie ce si nici cu o anumita valoare foarte mare. 
In ianuarie aveam alte vise si alte dorinte, in august totul a luat-o razna...iar acum in decembrie sunt intre balanta aia de a simti ceva prea mult sau a nu simti, de a fi goala pe dinauntru sau de a fi fericita pentru tot ce s-a intamplat, sa ma amagesc cu speranta ca poate va fii ceva...sau poate sa fiu realista si sa zic ca sunt slabe sanse. 

Dar chiar si asa, oricum ar fi totul...Nu inteleg de ce imi doresc doar un singur lucru, sau doar pe cineva sau doar ceva. In fine... voi trece eu peste toate, macar asta stiu si cred ! Si stiu ca nu e bine sa ne imbatam cu apa de ploaie, dar macar in seara asta imi pot permite sa beau cu adevarat, desi :)) deja banuiesc ca nu o sa o fac. 

Ce am invatat in 2014 e : Niciodata sa nu spui niciodata ! 

Si chiar asa e. Lucruri pe care ai zis ca nu le vei face niciodata, oameni pe care nu i-ai fi iubit vreodata sau pe care i-ai fi urat, lucruri pe care nu le-ai fi vrut sau pe care le-ai fi vrut sa faci...Si apoi, da, nimic nu e intamplator. 

"This is a new year. A new beginning, And things will change. "

Asa ca , hai, da-o..2015 !  

vineri, 5 decembrie 2014

November

Noiembrie a fost o luna cu de toate, ca sa zic asa. A fost ca o salata amestecata in care si-a facut loc si tonul( nu imi place pestele, sa se inteleaga) ! 

Inceputul lunii m-a prins cu unghiutele mele rosii pe care mi le-am facut cu ocazia balului facultatii la care mi-am facut prezenta. Mi-au placut foarte mult, deoarece a fost pentru prima data cand nu mi-am mai facut extensii de unghii cu forma patrata si mai ales mi le-am facut rosii! Eu de obicei aleg french-ul, sunt stilul mai simplu si culoarea rosie pentru mine e putin cam indrazneata! Dar curios mi-a placut foarte mult si m-am simtit bine! 

Noiembrie m-a surprins intr-o legatura ciudata cu anumite persoane, cu prea multe...Si evident alegerile si consecintele si-au facut aparitia dandu-mi viata peste cap. Inca nu imi dau seama daca a fost o luna buna sau nebuna, tot ce stiu e ca a fost obositoare din multe puncte de vedere si m-a adus in pragul extenuarii, dar chiar si asa a avut momente minunate care mi-au incantat viata si au facut-o sa tresara.  Au fost clipe in care chiar am avut nevoie de o resuscitare, multumiri persoanelor care au executat actul! :)) 

La facultate am inceput saptamana in forta...cu spaniola, dar a fost chiar interesant. Pauza pe care am avut-o am petrecut-o cu doua colege apropiate la Pizza Hut, e localul meu de suflet de langa facultate in care eu una mananc foarte sanatos ( si nu, nu mananc pizza :))) ) . Au mancaruri delicioase, salate de multe feluri si fac niste ciuperci la cuptor minunate! La cursul de literatura am intalnit doi profesori mexicani care ne-au vorbit despre Mexic, mi-a placut mult caci am avut ocazia sa aud accentul mexican si sa aflu mai multe informatii despre ce ma interesa din surse sigure! 

Am vazut un film turcesc care mi-a placut foarte mult! Su ve Ates mi-a atras atentia datorita mafiei! Ce pot sa fac, e un subiect care ma pasioneaza destul de mult si nu atat asupra actelor mafiotice( ?), cat asupra traditiilor din mafie care inca se pastreaza in timp. Plus ca povestea de dragoste a fost una cu adevarat frumoasa!

Balul a fost frumos! Desi nu pot sa spun ca m-am bucurat enorm de el, dar a avut unele consecinte interesante...Cat de ciudat se fac legaturile astea intre oameni! Cum se leaga o chestie de una si apoi aceea de alta si tot asa, nici nu iti dai seama cand se intampla! Oricum m-am distrat alaturi de colegele mele si mi-a placut, poate in anii ce vor urma vom merge mai multe! Cine stie?!

Mi-am facut multe poze la bal in care evident m-am strambat sau am ras prea mult! Poze din cauza carora am fost facute diabolica si poze din cauza carora s-au legat prietenii sau...ceva mai mult! Poze din cauza carora am cunoscut persoane noi...Poze care sa imi ramana in memorie! 

A fost o chestie legata de bal, din cauza lui sa zic asa s-a intalnit trecutul cu prezentul si cu viitor. Pacat ca au dat eroare toate. Trecutul nu il voi uita prea curand, caci nu vreau...Inca sper la o anumita chestie, desi stiu ca sunt slabe sanse. Prezentul de atunci e trecut acum si ma bucur de asta, iar viitorul e prezent si e intr-o incertitudine complexa care ma face sa vreau sa dau foaie si ceva mic si masochist ma tine captiva...Banuiesc ca trebuie sa am rabdare, chiar daca in joc sunt investite sentimentele si timpul meu. 


Ma bucur ca am invatat multe...Am inteles ca sunt lucruri pe care nu le poti controla cu inima sau cu creierul, sunt lucruri care pur si simplu se intampla si trebuie sa le iei ca atare, sa accepti asta, chiar daca iti este greu sa intelegi, deci nu o faci, caci nu poti! Si sunt lucruri in care trebuie sa te decizi chiar daca rezultatele sunt dezastruoase si te dezamagesc! Uneori...e mai bine sa alegi partea dureroasa si eficienta, decat sa incerci sa menajezi lucrurile!

M-am uitat la filmul "If I Stay" si chiar a fost dragut, mi-a ramas in minte un citat interesant caruia ii dau dreptate. " Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri" Oare nu asa patim cu totii?"

Am avut momente in care m-am simtit mai mult moarta decat vie, fara vise, fara speranta, fara...nimic, dar in acelasi timp am avut momente in care m-am simtit plina de speranta si am crezut ca pot face orice imi propun. Si pana la urma...asa e! 

Am dat primele mele partiale din timpul facultatii si a fost interesant... La unul am gresit evident destul de mult, iar la celalalt am fost mai multumita de mine, desi punctajul nu m-a bucurat, acum astept rezultatele la primul. Presimt ca nu va fi foarte incantator. Si astea au fost la spaniola, la ebraica nici nu vreau sa ma gandesc ! :D

Am inceput sa citesc Ai suru- A iubi de Ioana Nitobe Garrison...Asteptam sa imi cumpar cartea asta de foarte mult timp, din pacate va dura ceva pana o sa o termin, totusi imi place un citat mult din primele pagini. "Cand esti tanar, folosesti intotdeauna cu mare usurinta acest cuvant: Niciodata!"

Imi place citatul fiindca in noiembrie am facut lucruri pe care nu credeam ca am sa le fac vreodata sau imi jurasem ca nu am sa le fac niciodata sau daca am sa le fac ...nu asa. Si e amuzant cum s-au intamplat si mi-au placut si m-au enervat. E cert ca am facut ceva nou in noiembrie :)) Multe lucruri de ceva nou... Se aduga la capitolul experienta de viata! 


Si am avut cel mai frumos weekend alaturi de prietenii mei in micul meu oras Focsani :)) ! Da, a fost dragut...Chair mai mult de atat. Eu am venit de la Bucuresti, prietena mea Madalina ( alias constiinta mea enervanta) a venit de la Iasi, iar Alex a venit de la Brasov...Si am facut o intalnire monstruoase cu clipe de tot rasul si plansul. Ne-am distrat! Si asta mi-a placut...Am putut sa rad si eu cu adevarat si sa zambesc natural, prea multe zile mimasem asta! 
Si evident am facut poze, multe poze! Doar ne trebuiesc amintiri! 

Si ultima zi de noiembrie mi-a jucat putin o festa amuzanta, dar frumoasa...de cativa kilometrii pana in Germania! :)) Serios, credeam ca am o pasiune doar pentru tarile nordice! :)) Ce urat! Dar...niciodata sa nu spui niciodata. 

A fost un noiembrie plin, sunt curioasa ce catastrofe imi aduce decembrie!

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Bullshit !

Sunt unele principii de la care nu ma abat niciodata sau credeam ca nu ma voi abate niciodata. Credeam in mine sau cel putin aveam impresia asta si...Era o impresie puternica. Atatea vise, atata efort, atata hotarare si ...atata dorinta. Azi nu mai e nimic. M-a intrebat cineva "Unde sunt visele tale?" si sincer, as fi ras isteric. Si as fi ras pana cand ar fi iesit ceva din mine. Un raspuns care mi-ar fi placut. Dar a iesit doar : " Care vise? Nu mai am niciun vis. "

 Cand nu ai niciun vis esti gol, gol de emotii, gol de senzatii, gol de sentimente si gol de viata. Oamenii traiesc pentru vise si din vise. Fara vise nu traiesti, doar iti duci existenta mai departe.

Iar eu cam asta fac si sunt surprinsa cum timpul si lucrurile te duc in impasuri latente ca astea. Cand nu mai vrei nimic si nu te mai intereseaza nimic. Cand ieri credeai ca ai putea cuceri lumea si azi ...Azi e doar un moment de cateva saptamani in care ai impresia ca universul a uitat de existenta ta.

Iti traiesti zilele asteptand sa treaca saptamanile si lunile. Si astepti...Si te uiti la timp. Timp pierdut. 
Si iti dai seama ca pierzi unul din lucrurile cele mai esentiale din viata unui om. Din viata ta. Pierzi timpul, te pierzi pe tine! Nu vei mai recupera momentele cand ai fi putut face atatea lucruri, cand ai fi putut zambi, cand ai fi putut invata sau pur si simplu...distra. 

Si ai ratat. Exact ca o sticla de cola din sase, sunt impreuna, dar...nu pe aceeasi masa. Sunt la fel, dar despartiti. Astfel se creeaza bariera, fina, subtire, dar evidenta prin situatia creata de tine. Si stii cine e vinovat, nu? Exact! Tu...

Astepti sa se faca o minune, astepti sa pice din cer. Dar...Uiti ca de salvat...Doar tu te poti salva!

miercuri, 29 octombrie 2014

About Sun

Sunt momente ciudate in viata unui om...Eu am in mod deosebit momente de genul, pe care le consider putin iesite in afara ariei comune. Poate doar ego-ul meu ma face sa le vad asa, desi...Nu as prea zice. Nu tin neaparat sa ma pun in evidenta sau sa le acord acestor momente o importanta desavarsita, desi uneori merita. 
Stiti cum in zilele inorate apare soarele cand te astepti cel mai putin? hehe...Ceva in genul am patit eu.

 Sunt momente in care nu stiu ce sa fac cu mine sau cu viata mea, momente in care pur si simplu am senzatia ca stau in loc si nu stiu ce sa aleg sau pe cine sau ce sa fac sa fie bine si nu ma gandesc deloc la mine... Sau daca ma gandesc nu o fac cum trebuie. Si imi e greu sa ma suport eu pe mine...Si fac situatiile mai complicate decat sunt si uneori greutatea unor momente ca astea ma apasa si sunt in ceata, dar...Exista si in astfel de momente lucruri care te scot din stari de acest gen...Cum ar fi Soarele.

Pun destul de multa valoare pe lucruri simple...Lucrurile simple au o frumusete aparte si sunt impresionante prin forta cu care exprima un lucru atat de banal cu o intesitate atat de mare. O simpla plimbare sau doar o simpla gluma...Proasta sau reusita. O simpla atingere fina sau puternica.O simpla privire intensa.. Mereu am crezut - si inca sunt de parere - ca lucrurile de acest gen creeaza cele mai puternice amintiri. Amintiri ce iti aduc un zambet pe buze...Amintiri ce te amuza, ce te fac sa razi de situatia respectiva. 

Cum spuneam...Soarele mai rasare si noaptea sau isi baga putin razele pe unde are el chef. Si amintirile uneori nu raman doar undeva in trecut si momentele nu raman doar cateva clipe, ci...se mai extind. 

Uneori sunt surprinsa de forta unei personalitati, de forta unei persoane si nu fac referire la forta fizica. Ci doar la...Felul de a fi, de a fi compatibil sau nu, de a emite ceva. Sunt surprinsa de cum apar unele sentimente sau unele ganduri cu privire la unele persoane si cum ma pot impresiona niste gesturi atat de simple, dar frumoase. Si imi e greu uneori sa ma exprim...As vrea sa spun ca da, imi place asta si aia si cat de draguta e chestia asta sau cealalta...Dar ceva ma opreste. Si uite asa se ingreuneaza lucrurile. 


Oricum ar fi...Vorbeam de Soare, nu? Daaa... :)) De el. Si straluceste, are o alura asa de...flufy-pufy. Ce incalzeste! Si e putin enervant soarele asta, are o intensitate aparte care ma uimeste si ma incanta si in acelasi timp ma scoate din sarite. Dar ciudat sau nu e ca si mie imi place, chiar daca uneori intunericul si lumina se bat cap in cap si iese fum in loc de foc. Ma duce uneori cu gandul in locuri mult mai pozitive, decat e starea mea, sau din contra... :) Dar ideea e ca uneori in viata ta apare si ceva asemanatorul Lui si totul ia o forma nou intr-un timp radical de scurt. Si chiar te intereseaza sa faci toate lucrurile alea simple si dragute in lumina lui...Cu prezenta lui. Tot...Plimbari la miez de noapte sau in plina dimineata, prin ploaie sau nu, prin aglomeratie sau strazi pustii, certandu-ne sau intelegandu-ne, contrazicandu-ne si tachinandu-ne sau pur si simplu...Tinandu-ne de mana. :) 


Te intrebi de ce? Apoi ridici din umeri si astepti sa vezi ce va urma. Te intrebi de ce zambesti, de ce razi, de ce te enervezi, de ce astepti, de ce te uiti la ceas, la telefon, de ce numeri zilele, de ce oftezi, de ce visezi, de ce te doare capul, de ce nu esti atenta, de ce strambi din nas si de ce...Da. De ce te implici? Ups, ai facut-o deja. 

Stiti ce nu inteleg eu...De ce Soarele e privit mereu ca ceva pozitiv? Da, da, chiar si in cazul asta. Personal, da, imi place, dar in acelasi timp ma si sperie... E ciudat. Soarele da un sentiment ce te tulbura ^^ Sa speram doar ca razele lui nu ma vor arde per total. Si daca e asa...Fie! Imi voi asuma responsabilitatea!

Good night! 

vineri, 24 octombrie 2014

Lost Paradise

Si razi...Razi pana cand incepi sa plangi, dar continui sa razi. Ai crezut ca ai trecut peste, dar niciodata nu ai facut asta si nici nu ai vrut cu adevarat asta. Ai zis azi ca inchizi subiectul, ca maine nu il  mai deschizi si poimaine e o relicva pe care s-a asezat praful.

 Dar trece o zi, chiar doua si inca te gandesti intens la acelasi lucru, la acelasi zambet si aceleasi buze care te-au fascinat si te-au facut sa te simti cum nu te-ai simtit niciodata. Ai gustat
din acel delir si te-a facut dependenta inainte sa stii macar ca ai muscat doar putin. Desi intelegi logica situatiei si vezi partea practica, reala, nu poti sa treci mai departe. Sa pui punct inseamna prea putin, nu e vorba de dorinta ta de a se sfarsi, ci e vorba de timp, timp sa accepti ca e momentul sa ...lasi totul sa decurga de la sine. fara sa speri in ceva ce e inutil de incercat. Dar te incapatanezi si varsta ta isi spune cuvantul...Vrei, dar cand ai te speri si nu te poti controla, nu poti controla ce simti. Il vrei pe el, dar intervine un altul si altul...Si nu mai stii ce vrei, pe cine vrei, daca simti, sau nu simti...Daca e abandon total sau e vorba de regrete. Esti confuza, esti atat de nestiutoare si te pierzi din ce in ce mai mult intr-o lume a dorintelor si a cliseelor. E un clieseu...

Te-ai pierdut in vise. Nici nu stii ce mai vrei de la ei sau de la tine, de la viata. Si inca nu ai vazut partea cea rea si cea grava.

Nu e numai vorba ca nu esti tu, esti tu, dar partea aia dependenta cere...Si daca nu poti avea ce vrei ( sau se presune ca vrei) te afunzi in lucruri care iti distrug viata incetul cu incetul. Si uiti ca nu e numai viata ta. Chiar daca nimeni nu te vede...Pe tine. Dependenta mica...Dozele mici se transforma pe zi ce trece in doze mai mari. Dozele de fericire...Mici, dar sigure, scumpe, dar esentiale. Iti distrugi sufletul si...Venele, sangele, esenta, plamani...Ce mai? Organele. Dar inima...Chiar si in cel mai puternic delir se simte goala, dar vibranta de durere. Se simte insangerata de parca ar avea hemoragie. 
Dar tu razi si apoi plangi. Stari de exuberanta totala...Apoi de depresie exacerbata! 

Si pozezi in fericire ca apoi sa astepti sustinere in dezamagire... 

vineri, 19 septembrie 2014

The last words

Draga Eu,

E oke...Ce as putea sa spun? Nu, nici tocurile nu ma mai incanta, nici rochia aia cu decolteul ala dragut pe care am vazut-o azi. Si apoi de ce m-ar incanta? E prea tarziu. Am eseuat...Dar mai bine esuez, decat sa abandonez. Stiu ca e incapatanare, dar nu mai am ce face, raman cu prea putine lucruri ca sa mai zic ceva. Si poate as avea multe de spus, dar cum am zis... E prea tarziu si sunt prea obosita. Si nu mai pot sa ma prefac ca inteleg si nici sa ma straduiesc macar. E asa extenuant sa crezi ca poti face totul si sa duci la final si apoi vin atat de multe deodata si nu stii cum sa le faci fata. Te urci in carusel si stii ca nu ai sa mai cobori la fel si cu toate astea te avanti cu capul inainte, chiar daca ieri era mai bine, preferi ca azi sa fie maine. 

Si astepti, caci nu iti ramane nimic altceva de facut. Te scufunzi in baie si te joci cu apa, o scoti afara si vezi ca e patata. De mine, de tine si de toti ceilalti, de actiuni involuntare si voluntare ...

Serios, degeaba plangi, te plangi. Nu vezi? Oh, da, nu ti-ai vazut prioritatile. Te-ai straduit sa fii bun, cand nu trebuia si nu ai fost rau, cand chiar trebuia sa fii. Si ti-a pasat si te-a dezamagit si te-ai dezamagit si nu a contat. 

Si realizezi ca iar esti sensibila. Cand nu ai fost? Oricum, mereu cand se termina nu iti mai pasa. Si nu iti place. Se taie din tine si se arunca, iar de regenerat...Nu, nu se regenereaza.

Dar sunt lucruri trecatoare. Ai vrut? Da, ideea de a avea. Egoism? Refugiu? Oh, poate doar impresii. 

Iti e greu sa vorbesti? Sa te exprimi? Sa mai vrei ceva? Te cred, chiar cred ca te-ai pierdut. 

Acum...Asteapta sa te gaseasca cineva si poate, candva, intr-un timp, te vei gasi si tu si vei reusi sa fii exact cine esti si cum esti. Sa fii tu! 

:)  

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Last summer

Inca imi e putin greu sa accept ca vara asta a trecut si am facut atat de multe intr-un timp atat de scurt si s-au schimbat atatea si...Totusi, mi se pare ca timpul a trecut pe langa mine fara sa imi dea sansa sa ma bucur de el cum as fi vrut sau cum mi-as fi inchipuit ca am sa imi petrec aceasta vara. Dar evident, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. 

Am terminat liceul in mai, profil uman, filologie. E o intreaga istorie cand ma intreaba cineva ce liceu am terminat, fiindca s-au produs o multime de schimbari datorita deciziilor mele. In gimnaziu m-am mutat la un liceu din oras cu o reputatie buna, dar tot ce detinea bun liceul era doar reputatia( si cativa profesori cu adevarat buni), dar doar atat. Sistemul praf, corup...ca orice in tara asta. Nu am dorit sa continui acolo, asa ca in clasa a opta am hotarat sa ma duc oriunde...unde nu se duc colegii mei si unde ar avea importanta pentru viitorul meu. Alegere buna, nu o regret, chiar pot spune ca liceul Economic, din Focsani e unul din cele mai bune. Conditiile sunt dure, regulament dur, exista si coruptie, nu scapi de ea, nu ai cum, dar mult mai putina fata de celelalte din oras. Si ei bine, aici chiar se invata, fie ca vrei sau nu. Dar totusi e un liceu stresant, sa zic asa. Fiindca sunt materii care nu iti folosesc sau nu prezinta un real interes si totusi, daca ai sapte ore pe zi, pentru toate sapte trebuie sa inveti. 

Oricum, cand am trecut in a unsprezecea m-am mutat la Pedagogic. O alegere care mi-a usurat viata si m-a facut sa ma concentrez mai mult pe mine. Am avut mai mult timp si asta chiar a fost o bucurie. Ce regret de la acest liceu e delasarea elevilor si libertatea prea mare. Nu sunt mofturoasa si sunt constienta ca pentru a mentine un echilibru intr-un liceu si in orice alta institutie sau domeniu, e greu...Dar totusi, ar trebui incercat. 

Revenind la vara, am terminat in mai si in iunie am avut bacalaureatul. Sincer, daca nu s-ar pune atata presiune pe acest examen cred ca ar fi mult mai bine. Nu zic ca a fost usor, dar nici greu si nici nu pot spune ca a fost diferit fata de examenele de la clasa. Stresul pe care ti-l inspira cel din jur e cel care are multe de spus. 

Ceea ce m-a speriat putin a fost intrarea la facultate. Aveam putine optiuni cu ce mi-ar placea sa fac si care ar reprezenta dupa un loc de munca ideal, sa zic asa. Mi-am luat in calcul si pasiunile si visele, pentru cei care nu stiu ma pasioneaza cultura asiatica, in special am ceva cu Japonia si Coreea de Sud. Si m-am interesat la Universitatea Bucuresti. Si nu, nu imi place capitala noastra ca oras, adica e prea mare si prea aglomerata pentru gustul meu. Ca oras e frumos si chiar curat, lucru care m-a uimit, cel putin in zonele unde am fost eu. 

Sa intru la japoneza imi era putin cam imposibil, avand in vedere ca vroiam la buget si erau foarte multi care dadeau examenul de admitere in limba japoneza. Sanse nu prea aveam. Asa ca am ales ca profil A spaniola si B coreeana, printre hindi, suedeza, italiana si altele...In timp ce imi faceam dosarele mi-a atras atentia un profil pe care inainte il ignorasem. Studii culturale- Studii iudaice. Numele nu imi zicea nimic, asa ca la o informare mai atenta am ramas fascinata. La studii iudaice inveti cultura si religie, literatura biblica, filozofie medievala, mistica iudaica, ebraica biblica, ebraica moderna, istorie si mentalitati, arhelogie biblica, traditie si identitate, literatura moderna, literatura contemporana, istorie moderna si contemporana, arta iudaica si metodologia cercetarii. 

In mare, da, am fost fascinata si am zis ca aici! Aici vreau sa intru! Asta vreau sa fac. In mare...Am trecut prin mult stres. Primul telefon pe care il primisem e ca intrasem la buget la Spaniola - Hindi, iar restul la taxa...Si in final, am urcat de la taxa la buget si la profilul la care am vrut. Deci da, oficial sunt la Studii iudaice - Spaniola. Probilul B puteam sa mi-l schimb cu coreeana, dar am zis sa nu ma arunc din primul an...Ca ambele sunt limbi grele si spaniola o mai stiu cat de cat si gramatica imi e familiara, desi e foarte ...aiurea. 

M-am interesat si de cursuri de japoneza si coreeana si se pot lua pe timp de vara, contra cost, dar nu asta conteaza. E important pentru mine ca nu renunt la japoneza sau coreeana...E o parte prea importanta din mine. 

Un motiv pentru care am mai ales Bucurestiul si spaniola...este locul de munca. In Bucuresti il am oarecum asigurat din anul doi. 

Oricum...peste trei saptamni voi vedea ce si cum. Mai am ceva timp de petrecut in Focsani. 

In vara asta m-am vopsit si nu doar varfurile, m-am facut blonda si am renuntat la breton. Pot zice ca ma prinde mai bine si m-am obisnuit foarte repede cu culoare asta. Desi am de gand sa mai fac ceva schimbari. Diferenta de inainte si dupa e destul de mare si multa lume ramane putina uimita cand ma vede, lucru care ma amuza destul de tare. Poate si fiindca ma maturizez( sau nu) si se produc schimbari de tot felul. Diferenta zic eu ca se observa...Desi lumina in prima poza nu e chiar foarte buna. Oricum, pot spun ca ma simt foarte cu aceasta culoare, desi prima mea idee fusese sa ma fac roscata, dar...Mai e timp.

Si daca stresul prin care am trecut nu a fost de ajuns, in ultima luna din vara, care imi mai ramasese si mie pentru relaxare se mai petrece un mic Bum sau doua. 

Recunosc sunt genul care se incanta repede de persoane, care e un fel de...Investitor de sentimente. In afaceri deloc profitabile! Si totusi... August mi-a facut inima sa bata intr-un mod si mintea sa ia o pauza deloc draguta. Candva am facut un compromis si  da, sunt genul idealista, sau am fost...Nu mai stiu ce sa zic...Si prefer intai sa fiu realizata profesional, apoi sa am de-a face cu restul...Asta am zis-o si persoanei care mi-a facut augustul vibrant de emotii. M-a numit cruda. M-a amuzat lucrul asta, ma amuzase intreaga situatie, faptul ca vorbeam de atata timp, rar ce ii drept, dar il stiam din primul an de cand dadusem de internet. Nici doisprezece ani impliniti nu aveam. Stiam cate ceva despre el, dar nu ma interesase asa mult, era doar un amic, o persoana din lista virtuala cu care discutam, nu chiar un strain, dar nici un amic bun. Si totusi...Nu stiu cum in cateva saptamani se transformase in persoana pentru care mi-as fi schimbat visele, le-as fi modificat si l-as fi inclus...Persoana alaturi de care un viitor impreuna nu mi se parea deloc tenebru( desi te sperie), persoana in care as fi avut incredere. Ei bine, da...Undeva a esuat si valul s-a spart si nu chiar la mal, in orice caz. Si asta nu are nicio legatura cu faptul ca ne-am vazut la mare, desi va fii una din amintirile mele frumoase. Inca de cand viziunea mea despre viata incepuse sa se schimbe trebuia sa imi dau seama ca ceva e...gresit. Dar...

 Si da, idealismul din mine nu baga in seama marea si cele cateva tari care ne desparteau. Toti mi-au zis ca relatiile la distanta nu functioneaza. Nu sunt un caz care poate sa se afirme in asta, dar tot as contrazice aceasta afirmatie . Nimic nu e imposibil daca vrei. Daca nu vrei, gasesti scuze si motive. Daca vrei, gasesti solutii. Si da, asta tot de la Mister S am invatat-o,..Inca nu pot sa raspund la intrebarea de ce el...Pe care intr-un fel mi-a adresat-o. Cu ce e el asa special? Sau a fost? Nu stiu...Inca nu stiu. Si nu cred ca mai conteaza.

Nu regret nimic, doar ...Poate as fi vrut un alt deznodamant. Ma simt putin diferita, ce ii drept si faptul ca plec de acasa ma incanta intr-o oarecare masura, dar in acelasi timp nu imi surade per total. Si desi stiu ca voi intalni oameni minunati, inevitabil ii voi intalni si pe cei care imi vor arata si partile mai putin frumoase ale naturii umane. 

Se pare ca, inevitabil, las in urma multi oameni si aleg drumuri total diferite de ei, dar banuiesc ca asa e viata. Exista un timp pentru fiecare lucru si exista o anumita regula sau un anumit scenariu al vietii...Sper doar sa nu fiu dezamagita de propria-mi viata.

Si singurul gand cu care plec e sa fac ceva cu viata mea. Nu vreau sa traiesc degeaba si nu vrea ca singurul lucru pe care sa il am de facut sa fie acela de a tine umbra pamantului. Sper si imi doresc doar sa reusesc. Macar intr-un domeniu sa excelez, daca nu se poate in toate!

La sfarsitul lunii august sora mea s-a casatorit si nunta ei a constituit o ocazie sa ne vedem pentru a doua oara in viata asta( sau ma rog, in ultimii cativa ani, nu se pun anii in care nu imi amintesc fiindca eram prea mica) . E sora dupa tatal bilogic cu care nu am tangente. E mai mare ca mine si pot spune ca am simtit cum e sa ai o sora...si un cumnat. Si sentimentul chiar ma bucura. Sunt fericita ca am putut participa si i-am fost alaturi intr-un moment atat de important pentru ea.

Cu ocazia nuntii ei mi-am facut si eu un moft. Rochia mea verde de catifea pe care o ador ( din pacate nu am poze in care sa se observe ea prea bine, dar am reusit sa "capat"ceva). Ziua am avut o rochita destul de lejera si colorata. Parul mi l-a facut evident...mama, care e si coafeza ( imi doresc sa scriu ceva despre viata traita in coafor...Am multe de povestit...sper sa am si forta sa imi inving lenea). 

La nunta ei chiar m-am distrat, desi recunosc nu toate au fost roze si asta nu are legatura cu sora mea ci cu ...celelalte rude ale noastre, verisori si verisoare...Ar fi multe de povestit si as face momentul mai trist si mai dramatic decat a fost de fapt, in orice caz..Am gasit solutii. Am participat si la furatul miresei! lucru care mi-a placut maxim si poate incantarea mea e prea mare, dar ce pot sa fac daca mi-a placut? Cred ca nimic, doar sa ma bucur de amintiri acum. 

A fost un eveniment frumos, mi-am incheiat vara facandu-mi o legatura cu ea, cu sora mea...Si pot spune ca voi vrea sa o vizitez cat de curand si voi abuza putin de legatura asta dintre noi, caci chiar mi-a placut sentimentul acela...De a stii ca ea e...sora mea si eu a ei, o legatura pe care doar fratii si surorile o pot simtii si cred ca si prietenii adevarati, nu e vorba doar de sange aici, e ceva mai mult...Ceva ce nu se explica, se simte! 

Momentan cam atat, observ ca am scris enorm de mult si prea multe nu am zis, prea multe lucruri folositoare oricum :)) Ce e cert e ca poate voi lua in detaliu unele lucruri in viitor, momentan nu am starea de spirit necesara sa le dezbat si sa ma gandesc acum la ele. 

In orice caz vreau sa profit de tot timpul din viata asta... ^_^Sunt convinsa ca lucrurile pot fi mai frumoase decat sunt deja. 

O toamna placuta tuturor ! 


vineri, 15 august 2014

Crazy, but simple...

Uneori ma amuza atat de tare discutiile pe care le port. In momentul in care vorbesc cu cineva nu imi dau seama de cat de aberanta sunt sau cat de amuzanta este situatia sau ca fiecare vorbeste despre altceva, dar ...Chiar si asa intotdeauna ma bucur de o discutie savuroasa, chiar si dupa mult timp cand o "recitesc"( am tendinta de a mai citii discutii pe care le-am avut, uneori e un obicei prost si...dureros, dar trecem peste) si uneori sunt atat de socata de ceea ce scot din..minte si (degete) gura.

Motivul e discutia pe care am avut-o acum cateva zile si pe care am recitit-o ieri si am ramas uimita de intensitatea lucrurilor pe care le-am spus si cu ce convingere, de aceea vreau sa "imortalizez"momentul.

Ca tot e vara si suntem "in love" :

-Nici nu mi-ai zis de el.
-Ti-am zis!
-Ba nu sau poate nu ii acordai asa importanta atunci...
-Pai nu ii acordam . Era just a friend
-And now? what is he?
-Tipul pe care il plac...Pe care il vreau, care m-a facut sa simt, care mi-a arat cum e sa te crezi singura, unica fiinta speciala pentru cineva. E persoana care mi-a facut pielea sa arda si inima sa bata si sa se opreasca. Persoana care m-a facut sa ma simt fetita si femeie, mica si importanta, frumoasa si inteligenta.
-Da, esti indragostita!
-Mda, oribila treaba!

Si o a doua discutie care ma amuza teribil si ma face sa ma gandesc ca viata fara prieteni adevarati e o risipa!

-Tu cu G, iar in timpul asta la mine au fost ...
-Auzi daca e sa iesim si noi intr-o seara eu vreau sa imi iau sandalele si rochita de la nunta.
-Oke, dar eu joi plec, deci vinerea viitoare...
-Dupa ma, vedem noi cand si cum, poate reusesc si eu sa ies, macar la o teresa ceva!
-Pai asta zic, la tine a durat. Da...la Romantic!
-Da, cam mult, nu?
-Eh, asa e frumii!
-Poate reusesc intr-o sambata. Dar daca ar fi ce zici? sau mai bine nu. Cu cine vrei tu. Unde-i frumi?
-Ce zici acolo? Ce sambata? Ce cu cine zic eu? E frumi ca nu "l-ai schimbat"...
-Poate iesim intr-o sambata
-Oke.



Banuiesc ca toti avem un/o prieten/a cu care avem discutii de genul pe care nici noi nu le intelegem totalmente :)) Desi prindem ideea esentiala. Ce sa mai zicem de ceilalti care cu siguranta nu ar intelege...Nimic. Eu zic ca...Asta e tot ce conteaza. Ca noi ne intelegem sau...Incercam ^^

Prietenia nu se explica, se simte...:)


marți, 5 august 2014

You and I

Unele lucrurile sunt atat de simple, incat din cauza simplitatii lor ne complicam noi atat, caci natura noastra nu ne lasa sa vedem ceea ce avem in fata, suntem predestinati sa cautam ceva intr-o profunzime inexistenta, fiind siguri ca valoarea si esenta nu sta
niciodata la suprafata, ci se ascunde.

Si poate daca ne-am permite uneori sa ne comportam instinctual, fara sa gandim profund fara sa analizam, fara sa interpretam sau sa ne intrebam ce va fi, sau cum va fi, fara sa stam sa vedem daca ne doare sau ne va durea, daca vor fi consecinte nefaste, sau fabuloase ...Doar sa ma opresc sa simt, sa vreau, sa fac, sa dau si sa primesc.Asta vreau eu...Vreau sa inchid ochii si atunci cand o sa ii deschid sa te vad, sa te pot simtii, sa ma pot delecta cu imaginea ta care m-ar fermeca si sa ma pot lasa fascinata de mirosul tau. 

Vreau sa te privesc si involuntar sa zambesc, sa imi simt inima agitata si sa ma simt deodata dezbracata. Nu intr-o nuanta perversa, nu cu un scop sigur sexual, ci per total. Sa te privesc si sa ma privesti de parca ai vedea totul, de parca ai stii totul..Tu ai fii totul. Pentru mine..Si atunci m-ai atinge. Ai indeparta cu adevarat stratul de catifea ce compune rochia mea. Mi-ai zambi si te-ai apropia si mai mult de mine, cu fiecare atingere m-ai acapara si m-ai lasa goala - de tot si de toti ceilalti - si plina de tine. Marcata pe vecie, avand pe piele esenta ta, mirosul tau si urma atingerilor tale. 

Mi-ai atinge parul si l-ai lasa liber pe spate, iar eu te-as privi, incapabila sa zic ceva, incapabila sa fac ceva, fiind vrajita doar de chipul tau si subjugata de atingerea ta. 

Si cand as fi eliberata de tot ce ar putea interveni intre noi, as indrazni sa te ating si eu...Sa ma delectez cu liniile corpului tau, sa le urmaresc si sa le invat traseul. As face ce ai facut tu pentru mine, te-as elibera si in acelasi timp te-as lega...De mine. Te-as atinge cu o lejeritate care si pe mine m-ar uimi, dar in acelasi timp as stii ca asta trebuie sa fac...Nu! Asta vreau sa fac. 
Intr-un final mi-as lipi pielea de a ta si as simti ca i-au foc, un foc ce imi arde sufletul si corpul, ce imi intra adanc in inima si ramane acolo, ce ma consuma si ma alimenteaza. Si atunci as stii, fara nicio indoiala, ca te vreau. Acum. Acolo. Atunci. 

Si mi-as permite sa intreb. Ce e mai frumos decat asta? Nu e un moft, capriciu sau doar dorinta. Ar fi toate legate de sentimente, de sentimente adevarate, de emotii...Si nu emotiile unei fetite rasfatate, ci emotiile si sentimentele unei femei...O femeie...A ta. 

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Sarbatori fericite ( si linistite)

Oh, da, nu se putea fara un post de sarbatori. Nu pot sa spun ca nu imi plac sarbatorile, dar nici ca sunt o credincioasa inraita si tot restul ( sincer am multe de spus pe baza religiei, mai ales cea care se tot practica in prezentul asta - totusi postul asta nu reprezinta optinia mea despre religia aceasta comercializata :D ) . In familia mea se respecta traditiile si e un lucru oarecu bun, dupa parerea mea. Nu chiar toate traditiile si cand spun respect, nu inseamna ca iau o forma de "regula" sau ceva in genul...Nu, doar ca se tine cont...

Parerea mea este ca atat de Pasti cat si de Craciun, agitatia asta ma duce cu gandul la...Sfarsitul lumii. Si chiar nu glumesc, am senzatia ca acum se termina lumea si trebuie sa le faci pe toate, acum, in momentul asta! Si nu vad asta doar la mine in familie, ci si in orasul asta mic si minunat( ironic vorbind) in care stau...De exemplu, a trebuit sa facem curat toata casa ( stiu, sa faci curat nu e o munca extraordinar de grea, dar sincer...E una dintre activitatile care ma chinuie cel mai tare, deci nu e deloc printre preferatele mele si problema e ca sunt o dezordonata foarte inraita! ) . 

Asa ca daca tot a trebuit sa fac curat, am facut...Camera mea nu a mai fost asa de...Multa vreme. Curata pana la ultima picatura. Desi cartile mele sunt singurele lucruri perfect in ordine din camera, le-am mai luat o data la "deprafuit" si le-am schimbat ordinea. Imi iubesc cartile! Am facut curat si la bijuterii, aruncand o parte si o alta le-am pastrat caci niciodata nu se stie de unde iti vine vreo idee....Cu ocazia asta am dat peste multe lucruri care mi-au amintit de prieteni, de fosti colegi si multe alte, deoarece am anumite obiecte primite ce imi amintesc constant de ei si le port cu drag. Hainele mele au acum iar locul lor unic si nu mai sunt asezate unele peste altele si eu sunt incantata ca acum o sa imi gasesc mai usor de imbracat! 



La capitolul mancare, Pastele are multe de spus. Evident, mama a facut cozonac <3 . Doamne, nu ca o laud, dar mama gateste foarte bine ( m-am gandit chiar ca am da o lovitura mondiala daca si-ar deschide un restaurant ceva, dar ramane de vazut pe viitor ), oricum ar fi...Mie ii place mult si recunosc sunt o mofturoasa la capitolul  mancare ( poate si fiindca sunt sensibila la orice, inclusiv mancarea). Pe langa cozonacul nelipsit, la mine in familie traditia spune ca trebuie sa existe si urmatoarele feluri de mancare: ouale inrosite, sarmalutele cu vita de vie, carnea de miel la cuptor si ciorbita de miel, salata de ciuperi si piept de pasare( mancarea mea preferata! care e absolut delicioasa si nu ai cum sa nu o adori), pasca ( pe care eu nu o sa o gust :)) , nu am o afinitate pentru lucrurile cu branza ), drobul ( un alt aliment de care nu ma ating ) si in rest aperitiv cu diferite mezeluri si etc... 





 Am participat si eu la prepararea mancarii, uneori mai taind ceva ciuperci, albusuri, alteori doar privind cum se fac cozonacii. :D Bucataria nu e chiar elementul meu, desi imi mai place sa experimentez. Oricum, nu am petrecut foarte mult timp. Am avut primul meu experiment cu maioneza si am avut un inceput promitator. A fost amuzant ! 
Cum in curand nu o voi  mai avea pe mama langa mine, banuiesc ca trebuie sa ma obisnuiesc sa gatesc sau sa fac cate ceva esential...Dar va fii timp si pentru asta. 



Mi-am achizitionat si ceva lucruri in preajma Pastelui, pe langa telefonul de la Allview pe care tata mi l-a luat, zilele trecut mi-am cumparat doua tricouri ( cel negru e preferatul meu) si o pereche de blugi, mai aveam ceva in genul, dar...Nu strica niciodata, nu prea sunt pretentioasa la capitolul pantaloni. 


Mi-am luat si doua perechi de cercei foarte amuzanti si simpatici, sincer sunt destul de copilaroasa la capitolul bijuterii. Dupa cum am zis am facut curatenie intr-un mod serios, si am si ceva lucruri mai "serioase" care imi sunt foarte dragi. In trecut aveam o colectie numeroasa de bijuterii, dar acum m-am cam...Schimbat sa zic asa si desi imi plac, nu le mai port asa des, desi uneori imi lipsesc. 
Am pus ceva poze, nu prea reusite ele, dar pentru orice exista un nou inceput. M-am straduit sa le pun in asa fel incat sa arate destul de ok, mai am ceva de munca la capitolul asta ^^".

Personal Pastele ma gaseste intr-o etapa destul de agitata a vietii mele, dar care o sa treaca. Va urez la toti fericire, caci este un lucru esential al vietii si pe care toti ni-l dorim. Sarbatori fericite alaturi de cei pe care ii iubiti si va simtiti bine! <3

joi, 3 aprilie 2014

Time to run...

A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris, incat literele au inceput sa imi fie necunoscute. Mi-e teama sa le leg, caci am senzatia ca nu se potrivesc, desi in mine e o nestavilita dorinta de  a scrie, a scrie si iar a scrie. 

Sincer, intr-un fel mi-am dat seama cum au trecut zilele astea, fara sa fac ceva anume si facand totusi atatea lucruri. Nu sunt multumita deloc cum mi-am petrecut ultimele trei luni, sunt dezamagita de mine si de rezultatele mele, dar totusi...Sunt constienta ca pot mai mult!

Astazi am terminat Scandalous Desires si probabil in curand o sa ma apuc de alta carte. Am ramas cu zambetul pe buze si fiind totusi putin trista. Am de gand sa vorbesc despre carte mai pe larg, asta daca imi voi face curaj si imi voi invinge noile vicii ( lenea, apatia...de care vad ca sunt nedespartita...si altele ).

Am citit! Si am citit...Si am tot citit. Oh, dar nu pentru bac... Si totusi, mi-am planuit sa incep de saptamana viitoare marea problema. Nu pot zice ca sunt paralela, dar nici ca stiu totul, insa nu vreau sa ma aglomerez chiar la sfarsit cu toate si ar cam trebui sa incep serios ca sa nu devin stresata. Oricum ar fi, stresul mereu isi spune cuvintele.

Zilele mele se petrec normal, intr-o rutina destul de clasica. Ma trezesc, intarzii la liceu, ma plictisesc si citesc in cea mai mare parte a timpului * in orele care nu se fac, sau care nu sunt importante*, ajung acasa, mananc, ma spal, citesc, plec la antrenamente, ajung acasa, ma spal, citesc si ma culc. Mda...Ma cam deranjeaza rutina asta. 

Totusi, am ceva mici scantei in unele zile. Cum ar fi un alt gen de carte...Sau iesirile in oras care nu ma mai incata atat de mult, prefer cartile. Si...vreau sa scriu. Am idei! Atat de multe, doar ca...Nu stiu. Ezit. 

Mi-am indepartat prietenii, persoanele la care tin din cauza comportamentului meu antisocial din ultima perioada. Nu fiindca vreau, doar ca desi ei vorbesc cu mine mintea mea deviaza, nu sunt atenta...Desi mi-as dori sa le acord mai mare atentie. 

Nu am mai intrat pe internet, pe retele de socializare, de foarte mult timp. Rar, cand imi mai amintesc si nu e bine...Ar trebui sa ma impart totusi cu toate, ar trebui sa imi mentin toate legaturile cu toti oamenii, nu vreau sa am regrete...Si totusi, uite-ma ca stau si nu fac mare lucru. 

Ma simt atat de bulversata de alegerile pe care trebuie sa le fac. Am stiut de ceva ani ce facultate vreau sa fac, ce vreau sa devin, ce stiu ca as putea face si mi-ar placea...Ma hotarasem si la oras si totusi...Uite-ma acum cu planurile intortocheate. Cu unii si altii care ma intreaba: Dar de ce facultatea asta? Esti sigura, sigura ca asta vrei? Da! Dar...totusi, uneori imi pun intrebari...Oare chiar m-as descurca? Oare chiar asta vreau si m-as pricepe? Si faptul ca imi pun intrebarile astea nu e bine. De ce Cluj si nu Bucuresti? Dar de ce invers? Oh, invers as avea un serviciu stabil, cu un salariu enorm, in domeniul facultatii mele, cu oameni de treaba...Invers as putea veni mai des acasa, invers am atatia oamenii pe care ii cunosc si pe care vreau sa ii cunosc...Invers am atatea contacte...Si totusi, Bucurestiul nu ma atrage deloc! Si in Cluj...am si acolo oameni, lucruri pentru care sa merg...Dar da, trebuie sa ma gandesc la cheltuieli, la distanta( 16 ore pana in Clus si 3 pana in Bucuresti), la serviciu.... Sunt atat de bulversata.

As vrea sa ma organizez mai bine, dar eu ma afund in citit din ce in ce mai mult. E ca si cum acolo m-as simti cel mai bine si asa si e...Nu mi se cere nimic. E libertate pura! Sau nah...Depinde de context.

Nu pot sa zic ca sunt trista sau suparata, dar nici nu sar in sus de fericire. Oricum, pot spune ca sunt in cea mai mare parte a timpului destul de bine. Nu imi mai place sa fac mofturi, nu cand stiu cat sufera altii...

Mda...Cum zicea o prietena: Soarele va rasari si pe strada ta, caci copacii deja au inflorit. :) 

miercuri, 19 februarie 2014

Aiurea

O zi...care incepe aiurea nu are cum sa se termine prea bine oricum. Ma deranjeaza cand lucrurile nu merg bine, desi intentiile mele sunt bune. E atat de confuz si ma enervez si imi vine sa las totul balta. Uneori ma impart in doua : in eu cea care vrea sa se opreasca, sa respire si sa o ia de la capat pana reuseste si...eu care vrea sa isi faca bagajele, sa plece, sa isi puna o pereche de ochelari, sa-si faca o coada si sa-si traga gluga pe cap, sa nu simta si sa plece...Departe. Sa renunte la tot si sa nu ii pese. 

Evident, azi, acum..Nu fac niciuna din cele doua. Sunt pur si simplu in aer. Vreau sa invat pentru simulare, evident...Nu o fac. Nu pot. Si nu e greu, doar ca...lipseste ceva. O saptamana si putin...Ma sufoca. Vreau sa fiu o prietene buna, sa imi ascult prietenii, sa incerc sa ii ajut...Dar esuez. Nu ma pricep sa fac nimic in situatiile lor. Am pareri proaste...Si mai bine tac, mai bine nu-mi dau cu parerea...Aiurea. Si apoi...Vreau sa vorbesc cu el? :)) Mda. Si ce fac? Nu fac nimic bun. Ce as putea sa ii zic? Hello.... Si punctele exprima toata frustrarea mea referitor la gandurile, sentimentele si asteptarile mele. Aiurea!

Daca nu as fi complicata, as putea sa port o discutie cu calm, sa zambesc...Dar nu. Simt! Sentimentele! Emotiile! Temerile...Si totul se duce balta... 

Am avut intentia sa vorbesc frumos, sa rad, sa glumesc, sa am un moment de...rasfat...A iesit prost! Si apoi? De ce sa iasa bine? Eu fac lucrurile prost...E vina mea. Si am ajuns la concluzia : de ce e ziua aiurea? Oh...Eu sunt aiurea. Eu ma comport aiurea. Eu ma simt aiurea...Si nu doar ziua asta e aiurea, toate sunt aiurea...

Si sincer... Ma seaca simplul fapt ca nu pot face nimic bun...Si da, e aiurea si ca doare :) So...Asta-i viata.

Please, next moment!

luni, 10 februarie 2014

For myself

M-am gandit de ceva vreme sa fac un asemenea post ( zilnic sau saptamanal), dar din anumite motive nu am facut-o. Azi, caci nu a fost o zi chiar superba, m-am gandit ca poate daca reusesc sa duc la capat acest post si ce vreau sa scriu in el o sa tin cont de ceea ce zic si cred si, poate, o sa pun si in practica. 

1. Sa nu imi mai pese asa mult - Daca as fi macar cu 1% mai indiferenta fata de tot ce in jurul meu, mi-ar fi mult mai bine. Daca nu m-ar mai stresa viata celor la care tin asa mult, m-as simti cu siguranta mai bine. Sau cel putin, nu as suferi inutil. 

2. Sa nu ma complic - Da! Evident, daca nu as complica lucrurile, ele ar merge de la sine, simple si frumoase. Dar eu nu...Eu trebuie sa ma asigur ca e asa sau invers saaauuu...Sa ma intreb : oare de ce a zis x si y asta? Oare de ce a facut aia? A vrut de fapt sa spuna asta sau mi-a dat de inteles altceva? ....Si apoi ma intreb? Serios? Tu gandesti? ( de unde vine nr. 3 )

3. Sa nu ma mai gandesc asa mult - Nu zic sa nu ma gandesc, evident ca trebuie sa fac asta, doar ca... Poate nu ar trebui sa analizez situatia asa mult, poate pur si simplu unele lucruri ar trebui sa le fac din instinct. 

4. Sa spun ceea ce cred/simt, indiferent de riscuri - Dar nu pot asta...Asta chiar nu pot. De exemplu, am momente in care imi vine sa le zic tuturor cat de draguti sunt ...Si apoi ma opresc si ma intreb, ce te apuca? Sau sunt momente in care pur si simplu...vreau sa ma exprim, sau sa spun ce simt...Si nu ma refer acum unei mari iubiri( bine, aici e si mai greu si mai sufocant si mai enervant si e frustrant = devin agitata si nervoasa, deci renunt la idee), zic in general...familiei, prietenilor sau persoanelor cu care imi mai petrec timpul.

5. Sa nu mai am nevoie de certitudini - Da...Asta e un subiect destul de sensibil, doar ca simt nevoia uneori sa fiu sigura pe anumite lucruri, pe anumite fapte, pe anumite vorbe...Sau pe anumite sentimente. Si serios, nu poti sa intrebi lumea: Aaa...tu simti ce simt si eu, nu? Sauuu...Tu crezi ce cred si eu , nu? sauuu...Prostii, stiu, deci clar nu ar trebui sa mai am nevoie . Punct...Si Next. 

Am scris doar cinci obiective, sunt putine si poate daca o iau incet o sa o pot duce la
capat, o sa revin cat de curand cu alte obiective pe care mi-as dori sa le aplic, acum...Depinde si daca voi reusi :)

duminică, 9 februarie 2014

Aversiune instinctiva

Stiti cum e senzatia aia sa renunti la toate si sa le lasi balta, ca ai impresia ca nu mai poti si ca nu mai vrei sa te ridici? Eu in ultimul timp am incercat-o, bine, de felul meu ma las cuprinsa de tot felul de situatii, senzatii si sentimente care ma coplesesc...Doar ca in ultimul timp vulnerabilitatea mea a dat pe afara si lucru curios, doar eu am vazut-o.

Aveam nevoie de o imbratisare, de o incurajare, de un zambet...Astfel de lucruri care in momente ca astea contau atat de mult, dar cum eu...Eu reactionez urat la fiecare vorba si fiecare manifestare afectiva prea dulce, e evident ca nu am primit-o. 

Ma intreb cati suntem cei care au frica asta de zambete, de cuvinte frumoase, de imbratisari sau atingeri tandre. Ma intreb oare cati dintre noi nu suntem de felul nostru alintati, dar simtim nevoia sa ne alinte careva, sa ne zambeasca, sa stim ca pasam cuiva... Ma intreb cu adevarat daca doar noi ne privam de fericire, sau poate...Fericirea nu e facuta pentru cei ca noi.


luni, 3 februarie 2014

Mult zgomot pentru nimic

Vazand atatea cazuri, auzind si urmarindu-le( in filme, la TV, in carti) m-am gandit sa scriu si eu o chestie :)) Evident, talentul meu nu isi mai spune cuvantul de ceva timp, dar am incercat ceva nou, sa zic...Nici prea serios, nici prea amuzant, nici dramatic...Care se incadreaza oarecum in tipar. ^^

*

Unele povesti de dragoste pot fi amuzante, dar intotdeauna se vor dovedi a fi dureroase...Chiar si numai putin, daca nu mult. Unele povesti de dragoste sunt doar mofturi, altele obsesii...Altele iubiri adevarate. Da, imi plac povestile de dragoste, sa le vad, sa la traiesc, sa le povestesc, sau...Sa le scriu. M-am gandit la eroi mei fiind intrigata de viitorul lor, ingrijorata, dar si foarte amuzata. 

Mister S e prototipului lui Miss S, iar Miss S ar putea fi prototipul lui Mister S, din moment ce da...E fata. 

L-a vazut in poze si i s-a parut dragut, lucru destul de bun pentru inceput. Era ideal, frumos, brunet...Se incadra perfect in idealurile sale, insa existau anumite chestii care erau in plus: timiditatea lui de exemplu. Vorbea despre el de la inceput, era vesela si chiar incantata, ca atunci cand vezi pe raft o jucarie noua, frumoasa si vrei sa o ai si faci tot posibilul ca sa o obtii, dar nu inainte de a te asigura daca indeplineste anumite cerinte. Pentru ea indeplinea, asa ca...a mers mai departe. Pentru ca lumea noastra(virtuala) da posibilitatea unor oameni sa se cunoasca cat de cat si sa converseze chiar bine( in intimitate dar fara a fi intimi totusi) ea deja isi formase o parere despre el si vroia mai mult, poate manata initial de curiozitate si de o doza de indrazneala caracteristica feminina in cazul acesta, ca sa nu spunem altfel...

Si uite asa a doua zi calatoream spre alt etaj superior in etapa vietii, mergeam sa facem cunostinta . I se parea dragut si zambea cand vorbea de el si era putin agitata initial cand trebuia sa se duca sa il vada ( cum "timiditatea" lui ii lansasei provocarea de a il vizita ea pe el) . Au iesi amandoi in afara serviciului pentru a discuta pe larg, erau draguti, se potriveau ca inaltime si ca tipar. Formau la prima vedere un cuplu placut, dragut, ea frumoasa, el dragut, el razand, ea zambind amuzata. Erau perfecti... Ei si? Perfectiunea nu e simpla.

Zambea, radea si toata ziua parea ca se gandea la el.

Poate Miss S nu isi da seama efectele pe care Mister S le are asupra ei. In primul ei fizionomia ei se schimba cand il vede si dupa ce il vede si chiar si inainte . Inainte e putin incruntata ca nu l-a vazut sau nu maai stie nimic de el, apoi cand il vede e toata un zambet amuzat, incantat... usor retinut, si apoi e toata un zambet, pana cand se enerveaza ca se gandeste asa la el. E splendida...Cum numai o femeie indragostita poate fi.

Sunt momente amuzante si placute privite din afara. De exemplu cand se intalnesc la serviciu si el vine la ea, o saluta, se aseaza langa ea si se apeala usor spre ea. Iar ea zambeste si il priveste asa...Fermecata, zambitoare, iar colegele barfitoare o invidiaza. Ar putea parea doar buni prieteni, daca nu ceva mai mult...Desi simple cunostinte, sau amici, ar fi cam greu...

Mai ales cand el pleaca cu alt scop si se opreste din drum doar fiindca o vede pe ea. Si vorbesc, prostii, subintelesuri, glume amuzanto-serioase. Iar starile ei sunt confuze, de la euforie la furie. Dar e asa draguta cand se infurie si sprancele ei iau alta forma si devine imbufnata...Iar el e acolo doar pentru a o face sa ii treaca supararea.

Discutiile de pe internet sau doar schimbul de zambete e amuzant, frunstrant, dar si...Plin de emotii, de ganduri, de incertitudini. O face sa se intrebe multe chestii si nu isi da seama cand devine nervoasa, contrariata si cand incearca sa se convinga singura ca nu inseamna nimic, ca e doar un moft si vrea sa treaca mai departe. Dar nu poate, sau mereu cand isi zice stop se gandeste el sa o salute ^^ Hihi...

Lui Mister S nu ii este indiferenta, de fiecare data cand o vede o baga in seama, o saluta, ii zambeste...O atinge pe obraz, pe gat...In "joaca", dar chiar si asa, tot dragut e...Tot tandru si fermecator este. Vine la ea cand e liber, ii tine ritmul la glume, ceea ce conteaza, caci daca nu i-ar fi placut de ea macar putin, s-ar fi rezumat la doar un salut... Nu-i asa?

Faptul ca au posibilitatea de a se vedea zilnic i-ar ajuta mai mult daca amandoi ar avea curajul sa isi exprime direct " cerintele"...:)) Bine, sentimentele de fapt...Dar incertitudinea si frica sunt mereu factori care distrug lucruri care ar putea deveni cu adevarat frumoase.

Ca sfat in "dragoste" sau in ale mofturilor ...Nimic nu e folositor. Sfaturi nu exista. Nici retete si nici...nimic. Serios acum sunt lucruri care se intampla pur si simplu, toate au un scop, toate te invata ceva, totul reprezinta ceva. Poate nu stim acum, dar vom afla. Important e sa avem incredere in noi si sa fim puternice.

Miss S trebuie sa fie puternica pentru ea, e frumoasa, e desteapta, e complexa, doar e femeie... Iar el...Nu e primul, nici ultimul...Chiar daca el reprezinta prototipul. :)



vineri, 31 ianuarie 2014

Constatari

Constatari de sfarsit de luna, cam asa ar trebui sa se numeasca postul asta. Sincer, eu nu sunt un om al iernii, mie imi place caldura, imi plac hainele subtiri, imi place sa ies afara, sa ma plimb, sa rad, sa ma joc, sa fac multe, foarte multe tampenii. Iar iarna ma simt...Limitata. 

Nu pot sa zic, zapada are farmecul ei. Mi se pare la fel de draguta o plimbare prin zapada, ca si o plimbare pe malul marii.... Sunt multe motive pentru care fiecare anotimp are farmecul lui. Insa eu mereu ma simt iarna mai melancolica. Bine, de felul meu sunt putin melancolica, dar iarna parca sentimentul asta se amplifica. Poate e si din cauza faptului ca nu am multe de facut si da, gandesc mai mult. Meditez asupra unor probleme si daca nu exista probleme, nu e nimic, am o pricepere innascuta din a le crea. 
Am invatat cateva lucruri destul de...Rasunatoare, ca sa le zic asa si nu au legatura neaparat cu iarna, sunt doar pur si simplu...constatari.

Frigul chiar nu e pe gustul meu si nu as dori nimanui niciodata sa indure senzatia aceasta. Cunosc si oameni care nu suporta caldura, dar zic eu ca e mult mai suportabila caldura decat frigul asta care iti ingheata oasele. 

Noptile nedormite creaza stari deloc placute si nervi intinsi la maxim. Daca adaugi si o durere de cap sau una sufleteasca si cosmaruri in minutele in care adormi, chipurile, da...Noptile astea se pot numi groaznice. 

Fiecare om e capabil sa simta tot felul de sentimente absurde. Sincer, nu ma indoiam de asta, doar ca in ultimul timp ma simt o egoista insuportabila si nu, nu ma refer ca nu imi place sa impart lucrurile sau ...altceva. Poate doar fiindca imi doresc ceva doar pentru mine. Mda, gandul ca sunt o egoista nu ma face sa ma simt deloc bine. 

Cel mai mare rau ti-l faci tu insuti cu mana, mintea si sufletul tau. Da, asta e o lectie pe care as nota-o cu numarul unu, dar in momentul asta nimic nu mi se pare potrivit pentru...Number one. 

Am descoperit acum o zi sau doua ca dintre atatia buni prieteni, amici...De fapt sunt destul de singura. Am facut un test pe drumul spre casa. Aveam in agenda telefonului un top de 10 persoane pe care as putea sa le contactez si care mi-ar fi raspuns fara nicio ezitare sau m-ar fi sunat inapoi, sau m-ar fi contactat intr-un mod sau altul...Nu zic, am prieteni cu care nu vorbesc multe luni de zile din cauza diferitelor chestii si legatura nu dispare. Oricum, din acest top de 10, ar trebui sa ii multumesc lui M. ca m-a sunat inapoi...Mda, ala a fost un moment oribil. Si ar mai fi fost prieteni pe care as fi incercat...sa ii apelez, dar nah...:)Nu eram in aceeasi retea.

Lectia aia cu cine nu te cauta, nu ii pasa...E dureroasa. Ma intreb daca as inceta sa mai caut pe toata lumea, cati m-ar cauta? Si da, sunt si lasa, nu am sa fac asta ^^" si da, e alt lucru dureros.

De-a lungul timpului am obserat ca daca nu vorbesc cu anumite persoane cu care inainte conversam asa usor, acum imi e greu sa o/il contactez...E un sentiment de ...Jena. Rusine. Nu stiu exact cum sa il explic. Dar ce as putea sa ii zic persoanei respective: Hei, te-am sunat sa vad ce mai faci, nu ne-am auzit de mii de zile..Neah. E jalnic, nu pot. Mi-e rusine de mine in momente ca astea.

Nu pot da raspunsuri scurte. Pur si simplu, ca sa dau un raspuns scurt imi ia mult timp de gandire. Pana si la intrebarea : Ce faci? Eu raspund: Hei, uite tocmai facea x lucru si ma gandeam la y lucru. Oh, de ce nu pot spune: Bine sau Curat sau Ma uit la film sau...Ceva simplu. Eu mereu ma complic. Si cel mai urat lucru e ca am asteptari de la ceilalti, raspunsuri detaliate..Sa fim seriosi, nu pe toti ii intereseaza detaliile. Si totusi, eu mereu am crezut ca detaliile ne diferentiaza si fac lucrurile speciale. 

Si nu pot sa aman un raspuns, o cerere, un mesaj, un apel... Cand cineva ma suna sau are nevoie de mine si eu sunt ocupata in acele momente, las toate lucrurile si vorbesc cu acea persoana. Lucru care ma derajeaza in anumite momente, caci lucru asta nu e reciproc si la un moment dat devine...Putin deranjant.

Cel mai stupid mi se pare sa ai resentimente pentru lucruri moarte, inexistente...Dar m-am aflat in situatia asta si e tare aiurea. E un sentiment care te distruge din interior. Nu-mi place de nicio culoare. 

Si cel mai bun lucru care mi s-a intamplat de curand e ca...Sunt multimita de mine. Serios ca sunt. Asa ticnita, nebuna, nesanatoasa, sensibila, impulsiva...Sunt ok cu personalitatea mea. Chiar imi place. Ea ma defineste. Si fizicul meu in momente ca astea mi se pare ok. Da, am de facut ceva modificari, dar sunt ok si cu asta... 

Imi dau seama ca desi nu sunt obisnuita sa iau lucrurile cu calm, cand vreau, chiar am rabdare... Ma intreb daca e un semn rau sau bun! 



marți, 28 ianuarie 2014

One day

M-am trezit devreme cu mana pe telefon gandindu-ma instantaneu la tine. Lucru destul de amuzant pentru mine e faptul ca imediat ti-am scris si apoi mi-am dat seama ca..Da, E inca prea devreme. Totusi, zambeam si asta era tot ce conta. 

M-am spalat pe dinti gandindu-ma cat detest pasta de dinti colorata si gustul ei aiurea. Am zambit si mai larg gandindu-ma ca asta ti s-ar parea ciudat si poate si amuzant. 

M-am imbracat gros stiind ce e afara si enervandu-ma pe faptul ca da, trebuie sa ma imbrac gros. Nu-mi place iarna, dar pentru tine as fi facut un compromis. Cu tine iarna ar parea mult mai frumoasa.

Am plecat de acasa gandindu-ma ce naiba faci tu la ora asta. Te-as fi sunat...Dar nu imi place sa deranjez. 

Nici antrenamentul nu mi s-a parut interesant, nu imi placea, mi-era prea indiferent ca sa ma implic. Am fost invidioasa pe cele care isi dadeau sufletul pentru a executa o figura cum trebuie, mie...Mi-era de ajuns sa ma gandesc la ale mele. 

E ciudat pentru mine constientizarea altei persoane atat de acut si atat de prezent...Nu mi-a placut niciodata sa ma implic mai mult decat o fac de obicei, acum trec asa lejer peste fiecare bariera pe care am creat-o, de parca prezenta lor ar fi asa inutila acum.

Am ajuns acasa gandindu-ma tot la tine...Ce faci? Cum esti? Ti-e frig? Te bucuri de zapada? Esti bine? Te gandesti la mine? Si in fine, spre final...Dupa ce m-am dezbracat, am facut dus si am dat de marea mea salvare
*internetul* am stat ceva uitandu-ma la fereastra ta..Am zambit si ti-am scris...Si ti-am scris muuulllt. Si am sters... Si ti-am scris. Si am sters. In final ti-am scris totusi ceva si ti-am trimis...

Ti-as fi scris mesaj....Dar nu numai unul. Dar m-am oprit. M-am bagat in pat si m-am uitat la tavan. Gandindu-ma...Prea intens. Prea mult...Si in final am inchis ochii, stand in pat, fiindu-mi atat de frig..Desi era cald.

Si am realizat ceva... Nu am nevoie de caldura artificiala, am nevoie de caldura...Adevarat. De caldura ta...

miercuri, 22 ianuarie 2014

Saying something

O persoana draga mie imi spunea ca pentru a-ti recunoaste sentimentele este un gest de curaj si un pas spre a-ti depasi situatia. Sunt perfect de acord cu asta! Dar desi sunt constienta ca e solutia ideala, tot mi se pare foarte grea. 

Nu stiu cum sa explic asta, dar pe mine sentimentele mele ma coplesesc si imi afecteaza viata pe toate planurile, lucru de care nu ma mandresc. Nu pot fi obiectiva, nici daca vreau. Probabil va veni un timp in care o sa ma descurc si cu asta. 

E ciudat cum lumea din ziua de azi chiar nu pune accent pe ceea ce simte sau pe ceea ce ar trebui. Eu, una, sunt absolut socata de ceea ce vad uneori si imi provoaca o stare de greata, mai ales printre tinere, dar si tineri, nu pot spune ca o categorie e mai buna decat alta. 

Ma uimeste faptul ca daca ii auzi vorbind pe toti, absolut toti spun ca apreciaza sinceritatea, loialitatea, iubirea. Ma amuza ca cel putin stiu ce trebuie sa spuna, ideea de baza toti o vrem, toti o avem, dar prea putin ne straduim sa ridicam un deget pentru a o face practica pentru noi si apoi sa o cerem de la altii. 

Recunosc si eu am gresit de multe ori in chestia asta. Ma asteptam sa primesc ceva fara sa daruiesc nimic in schimb, fara sa se faca o balanta corecta, lucru aberant de altfel. 

E adevarat ca pentru fiecare lucru corect pe care il faci, de cele mai multe ori te lovesti urat de tot. Dar eu am zis ca e ok. Fie. Sa ma lovesc.  Poate nu fatal, dar...Totusi. 

Regulile de baza toti le stim. Trebuie sa fim sincer, loiali si sa iubim. Pare reteta completa, usoara...Dar e atat de greu de parcurs...

Eu de cele mai multe ori am o problema cand trebuie sa recunosc ce simt, mi-e atat de greu sa afirm un lucru, un sentiment, incat am senzatia ca ma sugruma. Ceea ce pentru alti pare atat de usor, o gluma, un ras...Pentru mine chiar e greu.

Am mai scris asta cred, sau daca nu, cel putin am mai gandit-o. Mereu am asteptat ceva, am cautat ceva, fara sa imi dau seama ce sau cum sau cand. Nu stiam si totusi, aveam certitudinea ca ceva exista. Acel ceva din multime, care te observa, te intelege, te vede...Acel ceva doar al tau...Acel ceva rezervat doar pentru tine. Acel ceva pentru care reprezinti totul, sau vrei sa reprezinti totul. Acel ceva care devine totul al tau... Bine, cer imposibilul, dar... Imi place ideea. 

Nu mi s-a intamplat sa mi se ceara sa ma exprim. lucru care m-a bucurat intr-o oarecare masura. In viata de zi cu zi, sunt cum sunt, desi par detasata de ceea ce se petrecere, lucrurile stau, de altfel, complet diferit. Din experienta mea, oamenii care sufera de ...hipersensibilitate, sa ii zic, par la prima vedere destul de reci si indiferenti. 

Problema mea e ca eu sunt cu adevarat rece cu cei din jurul meu, dar...Nu e fiindca vreau, ci doar fiindca asa m-am obisnuit. Nu pot deveni altfel dupa o zi pe alta, si totusi, sunt persoane carora le-am acordat incredere totala si le-am lasat sa ma vada asa cum sunt cu adevarat. 

Un gest curajos? Poate, dar poate fi si prostesc. Am persoana la care tin enorm in momentul de fata si as vrea sa imi exprim sentimentele cat mai bine. Problema mea e ca atunci cand simt ceva cu adevarat...Simt pentru mult timp, foarte mult timp...Asta doar daca acea persoana nu-mi ucide sentimentul. Lucru nespus de...insuportabil de dureros. 

Sentimentele sunt pline de frustrari, pline de nesiguranta, pline de emotie, pline de teama, pline de indoieli, pline de neasteptare, pline de adrenalina, atat de pline...

Si totusi, acum vreau sa le exprim, cu toate ca, da...Sunt siropoasa, nu? Stiu. Dar vreau sa o fac, pentru mine e o realizare, iar de data asta...Fericita!





vineri, 17 ianuarie 2014

Beautiful words

Cu totii cred ca suntem saturati de cuvinte false, aruncate in vant doar de dragul de a fi spuse. Eu, de exemplu, nu prea stiu sa ma descurc cu un compliment, le bag pe toate in aceeasi categorie. False. Insipide. Triste. Nefolositoare. 

Prin urmare, nu le cred. Bine, asta are si legatura cu increderea de sine. De cate ori nu ni se spune ca suntem frumosi, draguti, destepti, stilati, glumeti si nu credem? Eu...una...Nu cred niciodata. Aproape.

Imi iubesc prietenii :)) si e un lucru ciudat pentru mine sa afirm asta, din cauza faptului ca nu imi exprim niciodata sentimentele direct. Desi sunt o fire foarte sentimentala, la capitolul manifestarii afectiunii stau foarte...prost, deci prin urmare sunt foarte rece. 

Dupa cum spuneam, imi ador prietenii, sunt mandra de ei, stiu ca imi zic adevarul cat pot ei de mult, dar chiar si asa, chiar si de ei cand imi spun cat de dragut e un lucru la mine, ma indoiesc...Sunt prietenii mei, nu ar vrea sa ma raneasca.

Si azi...Mi s-a intamplat unul dintre cele mai frumoase lucruri din viata mea. Mi s-au spus cele mai sincere cuvinte pe care le-am auzit vreodata, stiu ca sunt sincere, stiu ca ceea ce a spus, chiar crede. Mi s-au spus cele mai frumoase lucruri pe care cineva ar vrea sa le auda. Si aproape...Aproape m-am simtit si eu asa...M-am simtit draguta, frumoasa, apreciata, desteapta, speciala...M-am simtit atat de bine pentru o fractiune de secunda, pana cand eul meu mi-a reamintit: asa te vede el, tu te vezi asa?

Oh, sa nu se faca confuzie ca iubesc acea persoana sau ea pe mine, nu in felul ala. 

A. imi este un prieten bun, cu care vorbesc destul de rar, dar si cand vorbim, tot ceea ce spunem e plin de esenta. A. e diferit de restul persoanelor, e un tip dulce care merita pe cineva dulce, asa ca el. Sunt sigura ca ce a spus el chiar crede, deoarece A. chiar priveste obiectiv lucrurile si nu ar putea in veci sa ma placa pe mine sau pe alta fata in sensul acela. Nu am sa intru in detalii de genul, nu astea sunt relevante. 

" Cand vad ceva ca este frumos, crede-ma ca asa e. "  Am zambit, desi i-am zis clar, eu nu ma incadrez in acea categorie si exagereaza. Sa nu se inteleaga gresit, nu am nimic cu mine, doar ca...Stiu cum sunt. Cuvantul frumos e ridicol :))

" Problema la tine e ca esti si frumoasa pe dinauntru" Asta chiar m-a emotionat. Ca sa creezi o impresie de genul, banuiesc ca ai facut ceva, dar eu pentru A. chiar nu am facut multe lucruri. Nu mi-a spus lucrurile astea ca sa obtina ceva, nu are ce...Nu are cum. Si acum serios, e un sentiment placut sa stii ca exista cineva care te apreciaza...Care te vede total altfel decat te vezi tu, de parca oglinda ta din casa nu ar vorbi singura...

" Sa stii ca tu ar trebui sa ai grija pe cine alegi ca suflet pereche pentru ca esti o fire mult prea delicata si eu, personal, am vazut cat de frumoasa esti atat in interior cat si in exterior"  Oh, nu, aici se inseala. Sunt sensibila, dar nu ma vad nici delicata si cuvantul frumoasa ma face sa imi fie rau. Poate pare ciudat :)) Dar eu in esenta ma consider ciudata. De cate ori am auzit cuvantul si stiam ca e fals, de atatea ori l-am urat mai tare. Sufletul pereche...E si asta ceva...Poate eu il voi alege, dar el ma va alege pe mine? Probabilitatea, nu...nu o voi da. E o seara prea draguta ca sa o stric mai mult decat o fac. 

I-am explicat si lui  " teoria" mea. Nu ma consider un om dragut, un om frumos, am atatea defecte, atatea lucruri pe care le-as schimba si nu pot acum...Sinceritatea lui si modul cum imi spunea aceste cuvinte, ma facea chiar sa le cred, chiar m-a fauct sa ma simt ...Atat de bine. Nu imi mai amintesc un moment in care sa ma simt asa. E o realizare...Trista.

" Tu esti perfecta in felul tau, sa stii si chiar daca indirect vrei sa spui ca ai si o latura mai diferita, eu am vazut-o pe cealalta si chiar daca spui ca esti altfel edcat am zis eu, si ce? Poti maine sa fii talhar si sa terorizezi lumea de pe strada. Te-as tine la mine, ca adapost sau altele. Eu te-as sprijini cu orice, m-ai ajutat in momentul  in care aveam cea mai mare nevoie de cineva si nu uita nici tu ca eu am sa fiu alaturi de tine chiar daca tu ai sa devi altcineva"  Mi-au dat lacrimile, ce mai! Ma simt atat de bine ca exista o persoana, in afara de mama, in ochii careia insemn ceva, sunt cineva, ma vede cum nu ma vad eu, crede in mine si mi-ar oferi ajutorul neconditionat. A. exagereaza, nu am facut nimic...Absolut nimic din ce nu ar face oricine...

Sunt cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a adresat cineva, cele care m-au facut sa imi dea lacrimile, cele care m-au facut sa zambesc si sa ma simt bine. 

Ii multumesc lui A. pentru toate cuvintele lui sincere si frumoase, pentru felul cum ma vede si mai ales pentru increderea lui in mine. Sunt fericita ca am avut ocazia sa cunosc un om atat de deosebit . 

Le multumesc tuturor prietenilor mei. 

Lui M. pentru faptul ca e acolo langa mine mereu, in cele mai grele momente ale mele si imi zice
" Hai, fata, ca nu merita.'' sau " Exagerezi" . Acum mi se pare asa amuzant si in momentele alea cand sunt trista si ma uit la ea si ma intreb...Serios? Eu de ce nu simt asa? Si ea e acolo  si ma trezeste, imi toarna apa rece in cap :)), ma incurajeaza si ma impinge sa merg mai departe. Poate ea nu va crede asta, dar eu asa simt...Asa e ea pentru mine, e una din persoanele cele mai puternice pe care le-am intalnit...Pentru mine asa e ea. Sensibila, dar atat de puternica...O admir mult. 

Si I... I e atat de adorabila prin simplul fapt ca are atata incredere in mine si are impresia ca pot face orice. " Tu poti! Tu mereu poti! "Oh, mi-e frica de clipa in care o sa o dezamagesc, mi-e frica de esecurile care ma asteapta si de reactia ei. Dar, stiu ca va fi langa mine intotdeauna. 

Si L. Daca l-as suna la patru dimineata si i-as zice ca mi-e frica de intuneric :)) M-ar intreba
daca vreau sa vina la mine...Si chiar ar face-o daca nu as refuza. Asa ca trebuie doar sa ma suporte.

Si S...S. care incearca sa ma convinga de conceptiile mele eronate! 

Oh, am prieteni minunati si nu sunt numai ei, am persoane importante in viata mea, care sunt deosebite pentru mine prin simplul fapt ca exista si ca ii cunosc. 

E ciudat pentru mine sa stiu ca ei chiar au o parere ok cand vine vorba de persoana mea. Acum mai trebuie doar sa ...Imi clarific si eu mie imaginea.


marți, 14 ianuarie 2014

Liebster award

Pentru premiul Liebster award ii multumesc mult Xaarei! Mi-a facut placere sa raspund la intrebari si mi-a creat o stare placuta. Merci inca o data. ^^

1. Care este ultima carte citită?
O iubita potrivita pentru un conte de Sarah McLean . A fost o carte foarte draguta, atat de draguta cat se poate genului respectiv. Dar a fost amuzanta. Imi place perioada in care se incadreaza povestea( anul 1831 mai exact) si imi plac femeile care chiar si atunci stiau ce vor sau pur si simplu, isi luau soarta in propriile maini. M-a atras mult latura obscura si uhm...incitanta a Cazinoului in perioada acelor ani. Povestea de dragoste mi-a placut ca nu a fost una cliseica, inceputul a fost chiar promitator.

2.  Ceai sau cafea?
Ceai. Cafeaua nu o pot bea, chiar nu imi place deloc si am incercat multe tipuri. Nici cu ceaiul nu ma impac foarte bine, dar imi place, e bun si are multe beneficii.

 3. Ai tatuaje? Ți-ar place să-ți faci? Dacă da, ce anume?
Nu am. Cred ca da, mi-ar placea sa imi fac. Pe spate, pe umar mai exact. Cred ca ceva in stil asiatic in orice caz! Ei au cele mai frumoase tatuaje!

 4. Ce melodie te obsedează în momentul actual?
 2 Chainz Wiz Khalifa - We own it. Imi place la nebunie, am o fixatie pentru unele melodii uneori ^^

5.Unde ai vrea să călătorești anul acesta?
Anul asta am de calatorit sigur. Mi-ar placea insa sa merg in vacanta la mare, poate mi-ar placea sa revizitez Barcelona... Dar ma voi multumi daca voi merge si la noi.

6.  Ce hobby-uri / pasiuni interesante ai?
Nu stiu cat de interesante sunt ele pentru altii, dar pentru mine sunt speciale.
Mai nou imi place sa fac fotografii, nu sunt cine stie ce, dar mie imi plac. 
Imi place sa scriu, fac asta chiar daca stiu ca nu ma pricep extraordinar. 
Sa citesc, e iar o pasiune, si cand o fac nu ma mai opresc pana nu termin cartea. 
Sa desenez haine, mi-a placut intotdeauna si era o perioada cand ma pricepeam bine, acum o fac mai rar, dar tot ma relaxeaza. 
Sa colectionez carti :)) . Asta imi face si situatia financiara sa sufere, dar zic eu ca merita. 
Sa ascult muzica cat de des pot. 

7. Ce seriale urmărești? 
In general coreene, thailandeze sau chinezesti :))...Dar nu numai. 
O lista a celor pe care le vad in prezent sa spunem : Love Around,  My love from a star, Arrow, Beauty and the Best, White Coller, Merlin si cam atatea imi vin in minte.

8. Ce piesă vestimentară ai purtat des până acum?
Bocancii si geaca <3 . Ambele piese le adooorr, dar cu caldura de afara trebuie sa renunt la ele :)), plus ca m-au acaparat alte lucruri pe care vreau sa le cumpar.

9. De la 1 la 10, cam cât de ordonată ești ca persoană?
Sincer eu sunt destul de dezordonata, dar nu pot sa zic ca e haos cand intrii in camera mea. E haos cand caut haine...Sau sosete sau nah...alte piese vestimentare... Dar la capitolul biblioteca, din camera mea doar cartile sunt perfect ordonate. 
 As zice un 5 :))) 

10. Ce mâncare îți place?
Sunt destul de pretentioasa la capitolul asta si cum am si ceva probleme de sanatate, uhm...gusturile se schimba. Oricum mancarea facuta de mama e cea mai buna :)))))). Imi plac salatele mult, cea cu ciuperci si piept de pui e preferata mea si imi plac supele, cea de rosii o ador...Oricum, cred ca orice mancare care nu e facuta de mine e comestibila si mi-ar placea ( in caz extrem) :))

11. Trei celebrități cu care ai lua cina?
Ayano Yamane, Yoon Eun Hye si Paulo Choelo. Am stat si m-am gandit mult la intrebarea asta, probabil fiindca sunt multe celebritati care pentru mine sunt importante si admir ceea ce fac. Probabil mi-as dori ca lista sa fie muuult mai lunga...Daca ar fi posibil. 


Eu acord premiul acelor care doreste sa il primeasca ^^. Intrebarile sunt urmatoarele. 

1. In ce culoare te imbraci cel mai des?
2. De obicei esti matinala?
3. Care este primul lucru pe car e il faci cand te trezesti?
4. Ce tip de filme preferi?
5. Care este anotimpul tau preferat si de ce?
6. Care sunt cinci obiceiuri de care nu te poti dezvata?
7. La ce nu ai renunta niciodata?
8. In ce oras ti-ar placea sa locuiesti?
9. Ce alegi intre cariera si iubire?
10. Daca ai schimba ceva la tine, ce anume?
11 Unde ti-ai petrece o vacanta de trei luni?


Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Google+ Followers

Translate

Popular Posts